luni, 10 septembrie 2012

Sunt pasărea pământului




Sunt una dintre adaptatele 
păsări ale pământului.
Mă includ între cele cu 
libertate precară,
sau relativă.
M-am născut fără aripi
sau ele mi-au fost retezate.
Nu-mi amintesc despre aripi
și nici gustul libertății
nu-l mai știu
cum îl simțeam odinioară.
Accept moartea
oricând și oriunde,
fără tăgadă. Poate astfel
voi primi dreptul la aripi
și tot ce-i pământean
îmi va reda libertatea.
De la vierme până la om
în lumină
la toți ne cresc aripile ...

3 comentarii:

  1. citind versurile ma gandesc doar la faptul ca suntem ingeri cazuti,iar noi,ajutati de o singura aripa ne rotim in cercuri istovitoare intr-o lume in care parca nu ne permite sa facem mai mult;si cu toate astea,tintind spre Divinitate...putem face sa ne creasca si a doua aripa;"de la vierme pana la om/in lumina/la toti ne cresc aripile".
    Ma bucur ca am citit versurile in noaptea asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Memento mori
    Mulțumiri de trecere, răbdare, lectură și simțire. Vinovat sunt de tăcere vis-a-vis de comentariile d-voastră, dar promit a mă răzbuna.
    Deocamdată vă transmit gănduri bune și câte o plăcută și neformală reverență ...
    PS: ... dacă am fi îngeri căzuți am cunoaște aroma raiului. departe sunt de mine mireasma vieții și deopotrivă a morții. trăiesc doar pentru că visez și am speranță la aripi, fie ele și de ceară. nu-mi voi refuza niciodată iluzia zborului ...

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos vorbiti domnule...

    ps:eu simt aroma raiului pentru ca de cate ori ma uit spre cer astept sa ma cheme acasa.

    RăspundețiȘtergere