NU ...

 (când îngerii se ceartă Dumnezeu apelează inutil la Liberul Artbitru ... și începe a scrie poezie)

NU președenția, monarhia sau parlamentul unui stat este prima putere în stat, ci natura umană cu principalele ei defecte. Războaiele lumii NU au fost pornite din principialitate ci din cauza orgoliilor. O introducere brută și fără substrat, dacă orgoliul NU ar fi unul dintre instinctele primare umane. Pentru că indiferent dacă ne place sau NU, cu toții, indiferent de statutul social sau de inteligența cu care am fost înzestrați, ori experiența care am fost capabili să o acumulăm, suntem niște animale sociale. Cam atât am dovedit că putem fi!

Suntem animale sociale, din păcate, dominate de instincte; instinctele primare sunt în gena individuală și ne trădează. Prefer asexualitatea (lipsa dependeței sexuale) în detrimentul lucidității; suntem tributari miilor de ani trăiți în sălbăticia care ne-a întipărit în ADN cel mai puternic instinct primar, respectiv supraviețuirea. Inconștientul (a se citi subconștientul) m-a învățat să trec dincolo de Freud și interpretarea viselor care constituie, în viziunea celebrului psihanalist, o reacție a subconștientului care dorește să prelungească somnul individului. Visele mele îmi vorbesc despre omul frumos (nu pomenesc despre portretul omului frumos descris de fariseul Dan Puric, ci de omul frumos închipuit de Divinitate când s-a gândit la om) și natural în esență, despre omul care reușește să treacă dincolo de instinctele primare, să le controleze, în cele din urmă să le elimine. Sunt, probabil, singurul suflet recent, care îi reproșează DumnezeuLui ratarea propriei creații, omul, care cere ăstei lumi introducerea bunului simț și a lucidității în geneza biblică și care solicită dramul de decență care sigur ne va salva de la moartea completa; când spun completă nu mă refer la cea fizică, ci la cea care forțează memoria colectivă. Am o certitudune: înainte de trecerea în tărâmul de dincolo, voi lăsă moștenire umanității tot sângele care poate fi acceptat de o bancă de sânge. Poate salvez o viață, două. NU am speranță că voi salva vreodată vreun suflet; ceva îmi spune că nici Dumnezeu nu mai speră ... !