târziu

 

abia acum încep să înțeleg

și îmi educ anonimatul,

de jurăminte te dezleg

și în tăcere îmi port stigmatul;

 

ce-i rană vie la vedere

o bandajez și o descânt,

întâmpin luna cu plăcere

sunt mimul umbrei pe pământ.

 

în răni ascund un rest din tine

și le resimt ca pe o crimă,

distanțe-i pusă între destine,

iubirea-n mine se comprimă;

 

împotrivirea dintre noi

am luat-o ca pe un firesc,

prezentul nu ne poate da înapoi,

sunt inutil în te iubesc!

 

așază-te în amintiri

și eu mai pun ceva-n tăcere,

tu cald, eu recele din firi

e prea târziu și în durere;

 

degeaba-ți spun că te iubesc,

degeaba-mi spun că se mai poate,

chiar de-am plecat, te prețuiesc,

e prea târziu în tot și toate…