Nu există falsă senzație
atunci când iubirea-i trăire,
de-aș fi a Domnului creație
să te iubesc mi-ar fi menire;
nu cred că suferința se măsoară
și nici că geniul pustiește,
să te iubesc ca prima oară
de-i dar cu har, se dăruiește.
Nu-s argumente pentru toate,
nici să justifici ce iubești,
mă lupt cu lumilor armate
să te iubesc, să mă trăiești;
nici fericirea nu-i un nume
cu care să-mi botez trădarea,
îți las cuvintele postume
”să te iubesc mi-e întristarea…”
Nu am regrete pentru mine,
nici că mă simt naufragiat,
”să te iubesc” nu-i doar trădare,
iubindu-te… m-am plagiat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu