se joacă cu demoni și sfinți,
eroul e însăși paiața,
se vinde pe-un pumn de arginți;
și dincolo de orice-ntuneric,
moral decăzut în ruină,
trăind pe conceptul homeric
mereu vinovat fără vină.
Pierdut într-o pată de sânge,
pozând cu un rictus mâhnit,
păcatul din carne-l ajunge,
iubește cu suflet lihnit;
se roagă sub bolta solară,
își plimbă tristețea pe-alei,
te vrea pentru-o noapte polară
sfârșită în groapa cu lei.
Va scrie cu gândul la tine
și muza-i devine obiect,
poetul se-ntoarce în mine,
un strop de etern în concret;
o spaimă perpetuă e viața,
ascunsă în pata de sânge,
poetul e însăși paiața
și-o piatră cu lacrimi va plânge…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu