Tu știi cât te iubesc

Tu știi cât te iubesc

cu tot ce sunt și port în mine,

să te iubesc îmi stă-n firesc

precum o respirație-n sine;

tu știi cât te iubesc

chiar dacă între noi distanță,

să te iubesc mi-e omenesc

și atunci când nu mai am speranță.

Tu știi cât te iubesc

și-n neclintire și în rece,

în mine sincerul grotesc

te cheamă și-apoi te petrece;

tu știi cât te iubesc

și dincolo de-a ta plecare,

tristețea ta îmi amintesc

și-am devenit un oarecare.

Tu știi cât te iubesc

nu pot a-ți da împotrivire,

ce să-ți mai scriu, să-ți mai vorbesc?!

Îți las o inimă-n privire!

Tu știi cât te iubesc

și uneori mai plâng de dor,

adu-mi aminte că-ți lipsesc

tradu-mi iubirea în ”ador”!

Tu știi cât te iubesc?!

Cât un firesc și-un nefiresc!…