Neconjugabil

Aș vrea să spun că ești din nou aici,

că nu ai plecat niciodată din mine,

că iubirea se conjugă la prezent

la fel cu la trecut,

însă aș minți!

Singurul lucru care nu s-a schimbat

este sinceritatea mea,

la fel de brutală,

identic de neconjugabilă.

Cândva erai singura mea ocupație,

acum nimic nu mai contează,

chiar dacă uneori

ceea ce simt mă determină să vorbesc

iar ceea ce vorbesc mă determină să și fac ceva,

pentru că trăirile foarte rar devin fapte

și emoțiile arareori devin certitudinea unei împliniri.

Trecutul nu mai face parte din prezentul meu neconjugabil;

am adoptat aerul bărbatului capabil să iubească orice și pe oricine,

precum necoptul care nu cunoaște teama față de singurătate,

teama ascunsă în spatele eșuărilor din iubire.

De când nu mai suntem,

inima mea mereu pe fugă

m-a crescut ireversibil

și mai ales,

neconjugabil…