Umbre

Agățați de toate cele care sunt trecătoare

devenit-am umbre străbătând orașul.

Cumplit mă chinuie nevoia

de a găsi măcar o altă umbră

căreia să-i pot încredința tăcerile mele.

Ecoul pașilor mei e singura dovadă că orașul trăiește

și tot el, ecoul,

acoperă războiul surd al tăcerilor purtate

de muribundele umbre ieșite

să-mi amăgească încrederea.

Undeva, în altă parte a orașului,

o umbră renunță la luptă.

Un adio sumbru,

fără veghea ecoului care se scurge spre vechea gară,

poarta umbrelor către alte lumi.

Îmi este de trebuință plecarea,

un altfel de renunțare.

E prea mult pentru mine orașul,

prea multe umbre

pentru un singur ecou…