Născut în zodia salciei

Femeie!.. m-ai născut într-o dimineață,

când lumina soarelui încă nu întâlnise pământul.

M-ai așezat într-un leagăn făcut din nuielele salciei

care ți-a păzit amintirile

și-n ultima umbră a nopții

mi-ai urat să iubesc așa cum tu niciodată nu ai fost iubită.

De-atunci îți iubesc consoartele

de la marginea cărnii până-n cămările inimii lor.

Iubesc din talpă până-n tâmplă,

din coapsa stângă-n până-n cea dreaptă,

din vârful sânilor până-n-năuntrul inimilor nepotolite.

Iubesc cu-aceeași râvnă

trupescul lumesc al femeii,

doar numele lor diferă.

Și culoarea ochilor,

forma buzelor

sau aroma nurilor.

Pentru inimile lor caut o salcie care să-mi păstreze amintirile.

Sălciile cresc doar la marginea destinelor

și până la-mplinirea lor,

iubirile mele rămân fantomele prezentului...