Prăbușire.
Un cuvânt care poate concepe
imaginativ
orice se întâmplă dincolo de
durere.
Este doar un cuvânt,
care mă doare infinit mai mult
decât orice trăire mi se
întâmplă acum.
Există și o bucurie în această
cădere.
Prăbușirea se întâmplă în mine.
Adunat-am în mine atât de multe
încât nu am putut a-ți oferi
decât nimicul,
fiindcă iubindu-te
am realizat că nu vei
supraviețui fericirii.
Am ales să-ți ofer lâncezeala
iubirii
împărtășită prin neputința
cuvintelor.
Ireparabila mea povară
s-a dizolvat odată cu mine.
Pe calea descâlcită a
așternutului cuvintelor
ai aflat că mi-am luat adio de
la tine
cu fiecare plecare.
Am scris iubirii noastre mii de
epitafuri.
Oricare dintre ele ar fi
putrezit pietrele tombale.
Ignoră-mă, însă rogu-te, fă-o
discret.
Încă mai trăiesc cu fericirea
întâmplării noastre,
însă fericirea ta îi este
datoare (ne)fericirii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu