Alfa și Omega

O așezare-n nefirescul firii

mi te-a fixat în amintire,

am pus în starea nerostirii

un gest plecat spre amurgire;

o noapte-a celor neîncepute

încăpătoare în dorinți,

pasiuni strivite-n servitute,

săruturi umede-fierbinți.

de-ar fi să ni se-ntâmple nouă,

proscrierii m-aș da fictiv

și-n nurii tăi scăldați de rouă

m-aș resemna definitiv;

ca să te am frânt-am răbdare,

abandonând-o în pustiu,

te iau întreagă-n asumare,

te-aștept și până-i prea târziu!

să-nceapă dară dansul tandru,

desfrâul ludic și lasciv,

bărbatul fă-ți-l băiețandru

un primitiv în afectiv;

să-mi fii amanta cea dintâi,

o agonie-n devorare,

să-ți fiu săgeata din călcâi,

prima și ultima trădare...