luni, 15 iulie 2013

Să exist prin neexistență ...





Mă mir de mine, de faptul că încă mai am răbdare cu semenii. Este cumplit să lupți cu armele neputinței împotriva ignoranței, să îți autoimpui indiferența dinaintea urgiei umane, care se îndreaptă încolonat și contemporan civilizat spre apocalipsă. Sfârșitul umanității mi-e indiferent câtă vreme se duce-n uitare, însă-mi repugnă ideea abandonului fără un gest sau măcar un licăr de luptă. Nu-mi ascund tristețea dinapoia misterelor ăstei lumi, dimpotrivă sunt ocupat cu dezlegarea lor; aceste mistere sunt nimicniciile celor care le cultivă. Numai cunoscând despre semeni mă pot detașa de ei și inspidele lor mistere, mă pot îndepărta de septicemia vieții.
*
Adeseori m-am întrebat dacă Dumnezeu nu m-a osândit la umilință oferindu-mă ăstei lumi și încă nu am răspunsul. Dogmatica fariseilor nu mă ajută supraviețuirii, doar îmi suprimă tendința de simulare a rezistenței. Existența mea nu ascunde nimic, nu tăinuiește arta supraviețuirii; ea doar s-a salvat prin rugăciune și prin ceea ce Divinitatea s-a regăsit privind în altarul ridicat din ruinele proprie-mi conștiințe.
*
Nu există evadare din suferință decât abdicând morții. O soluție fără soluție, căci dincolo de viață nu afli răspunsuri și nici nu primești dreptul la taifas cu sfinții; dincolo de viață înveți cum să supraviețuiești neîmpăcării afectului și neîmplinirilor, câtă vreme aici am învâțat să supraviețuiesc ăstei lumi, implicit rațiunii de a fi contemporan Divinității.
*
Ce este viața!? Ce este moartea!? Nu se poate trăi decât acceptându-le pe ambele. Viața și moartea se pot exclude doar trăindu-le concomitent. Să exiști prin neexistență, adică să inspiri nimicul din semeni și să expiri viața din tine, sau invers. Oare nu este un chin să trăiești fără perspective? ... căci perspectiva morții mă înfioară gândindu-mă că se poate totuși ca murind să fiu părtaș unei alte existențe, paradoxal, eternă!
*
Simt cum mă pierd în neantul ăstei lumi. Cumplită nu este pierderea mea, ci senzația că trăind ca atare nu pierd nimic ...            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu