sâmbătă, 11 mai 2013

Destine paralele



Mi-alunecă gândul spre tine
Și-n lacrimă stau suspendat,
Un ultim sărut de la tine
Mi-ar spune ce s-a întâmplat.

Genunchi-mi suportă pământul
Privirea te caută-n gol
Ce poate mai spune cuvântul
Mai bine mă mut la un pol.

Acolo e iarnă eternă
Și tot ce-a fost viu a-nghețat,
Un suflet coboară în bernă
Și tot ce-a iubit a uitat.

Mă duc într-un loc fără nume
Lipsit de ispite păcat,
Iertare mai cer pentru lume
Să pot a mă stinge-mpăcat.

Destine ce știu că există
Se rup, încovoaie și fug
În toate tristețea persistă
Și totul se arde pe rug.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu