Câte ceva din cotidian (II)

Timpul a devenit pentru mine un lux și deopotrivă o irosire înșiruită de evenimente haotice, aglomerate și fără conversie în zona logicii sau măcar a bunului simț. Sunt singurul vinovat că semeni apropiați sau chiar străini au început să dispună de timpul meu după bunul lor plac, iar eu doar pentru că mă simt tributar meseriei de jurnalist și principiilor mele etice să percep această reală problemă ca pe o normalitate. Sunt puțin supărat pe mine deoarece puținul timp liber de care dispun trebuie să-l împart între familie și nevoile mele cum sunt cititul și scrisul, la care în fapt am început să renunț, la început cu jumătățile de oră, acum cu săptămânile. Fiece zi înseamnă un compromis cu sinele autodidact și tot mai nemulțumit. Concret, sunt mai sărac în toate și asta a început să mă nefericească, să mă irite, dar știu că am îndatoriri care trebuiesc acoperite. Spuneam cândva, dar câte nu spunem noi și uităm, că ” ... eu cred cu consecvență în inutilitatea regretelor... de câteva ori în viață am fost tentat de prezența lor, dar acele regrete se regăseau doar în ceea ce puteam face”.

Literatura erotică, sexul, pornografia sau emoția preludiului?

Nu cred în sex sau în ceea ce are el de oferit. În consecință nu cred nici în libertatea sexului sau în orice formă de manifestare a sexualității individuale. Acceptarea sexului ca o formalitate a existenței individuale prin care defulăm și dezavuăm tendința spre echilibru care ne definește este identic cu acceptarea alăturării frumosului prin estetic, nicidecum diferențierea lor.

Nu-i condamn pe cei care exprimă, chiar numai și la nivel declarativ, nevoia imperioasă de a face sex, de a vâna ori a se lăsa vânați, de a-și permite fluxul și refluxul adrenalinei prin vintre și vene, doar pentru o comparație imatură, borgiană sau alighieriană a prezentului cu trecutul adolescentin al vieții lor. Prefer să-i ignor și să respect ideea inimității, să răd pufnind de Freud și adepții practicanți ai lui și să exersez varianta platonică, nu doar la nivel teoretic, a iubirii filosofice pure, acea formă nealterată a simțirii în care instinctele nu-și află locul dinaintea sau dinapoia trăirii.

Aici nu este vorba de adulter sau preacurvie în sensul biblic, un sens de altfel insuficient argumentat pentru a fi credibil. Aici este vorba de ceea ce pierdem, bucată cu bucată din noi, vorbesc despre sexul liber ca despre o lepră a afectului, o metastază neextripată a rațiunii.

Femeia, veșnicul sublim, veșnicul ridicol …

Sensibilitatea unei femei este infinit mai delicată decât pasiunea; pasiunea ei arde, devorează și incită, în timp ce sensibilitatea invocă remușcări și promite melancolii ireconciliabile. Pasiunea se consumă și trece, dincolo de ea afli ceea ce-i rămâne, ceea ce nu putem niciodată îndeajuns suporta, adică sensibilitatea …

*

Doar într-o femeie găsești partea din Univers care îți lipsește, care te întregește. Din nefericire odată cu plecarea ei, rămânem fără tot Universul și completăm mulțimea vidă …

*

Doar în cine ne seamănă ne recunoaștem. Din nefericire doar contrastele rezolvă problema echilibrului, restul e pasiune …

*

Femeia este compendiul ratărilor noastre; tocmai de aceea bărbații evită librăriile sau biblioteca. Când un bărbat ține o carte în mână aproape sigur aceasta este un tratat de psihologie infantilă ….

*

Niciodată nu vom fi capabili să iubim cum iubesc ele; acesta este și motivul pentru care suntem incapabili să primim, să apreciem ceea ce avem, ceea ce ni se oferă …

*

Suferințele noastre provocate de dezamăgirile din dragoste sunt precum ale unui taur în coridă; suferințele lor fac din drama Titanicului o glumă …

*

Dacă Adam a primit forța, orgoliul și sulița, Eva și-a ales scutul, coiful și instinctul de supraviețuire …  

Încă ceva despre singurătate ....

Nu teama de singurătate ne alungă din preajma ei ci consecințele acestei asumări. În cazul meu este invers. Nu este nici o durere, amăgire sau dramă faptul că doar în singurătate am reușit să mă înțeleg, cunosc și în cele din urmă să mă accept. Numai în acel pustiu construit pe ruinele ființei mi-am asumat libertatea de a mă răzbuna pe neputința și nimicnicia ăstei lumi și tot acolo am găsit liniștea pe care adeseori o doream ca hrană pentru spirit. Nimeni nu este crezut atunci când cere singurătate și își motivează gestul tocmai pentru a se gândi la cele dragi și urâte afectului. Sinceritatea nu este compatibilă cu singurătatea în viziunea turmei contemporane; nici nu trebuie să fie pentru că într-un adevăr, ceea ce naște acele clipe poate distruge falsul și ipocrizia, exact conceptele care stau la baza supraviețuirii cotidiene. În singurătate m-am format ca om, în singurătate am devenit imun și tolerant la tot ceea ce nu mă poate ucide. Tot în singurătate am învățat să iubesc și să-mi protejez trăirile. Sunt momente în care mă încearcă regretul vis-a-vis de faptul că am ajuns să nu-mi fie teamă de nimic, tocmai când ar trebui să mă tem de ceea ce am devenit și ceea ce pot face prin spirit și forța afectului sau lucidității. Înainte de a fi devenit un genocidist sentimental am fost unul dintre sinucigașii ăstei lumi ... 

Sfânta Treime (Băsescu- Antonescu-Ponta) vs Sfânta Prostime (Măria Sa Poporul)

Fi-mi-ar scârbă! Aparțin unei națiuni care nu a avut niciodată un lider capabil să adune în jurul lui toate forțele capabile să ofere acestei națiuni discernamântul și demnitatea unui stat cu cel puțin 2000 de ani de istorie. Aparțin unui pământ în care chiar de ar fi răsărit vreodată sămânța rațiunii de ”a fi”, fie ea sădită de vreun zeu sau de Dumnezeu însuși, ea nu ar fi fost niciodată suficient de puternică încât să reziste tentației de a fi jefuită și cotropită de propriul proprietar. Suntem un popor eminamente adamic, cuprinși de febra puterii, minciunii și înșelăciunii, fără a ține cont că déjà ceea ce ne-a fost dat ne este suficient pentru a supraviețui ca popor dincolo de orice Apocalipsă închipuită de mintea omenească. Istoria ne condamnă, ne-am trădat și încălcat perpetuu principiile, ne-am alungat sau suprimat valorile.

Am suportat atâta umilință ca după miile de ani de compromisuri să ne aducem, noi înșine, în situația de accepta trei lideri cu apartenență  politică aparent diferită, când în fapt, toți trei au un țel comun: puterea. Despre Băsescu nu mai pot adăuga nimic la ceea ce s-a spus și s-a răspus. Este și va rămâne o pată a istoriei contemporane, un tatuaj gorbaciovian scabros pe creștetul liderilor UE, care nu au înțeles că singurul curent care aduce alizeele în România, nu vine dinspre Siberia, Urali sau Alpi ci de pe partea capitalistă a strâmtorii Bering, locul unde grănicerii ruși și americani au introdus duty-free-ul, prin schimbul liber de rații. 

Sfârşitul lumii, prezis de un francmason pe patul de moarte!

Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.

El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată "Noua Ordine Mondială" vom fi conduşi de către chinezi.

Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.

În câteva puncte vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.
 

1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra  mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.

2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii" şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. "Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!", a spus masonul.

„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici". China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.

Eu voi trăi în timp ce alții vor vedea și simți cum lumea lor se duce de râpă!

 

În regula .....!!! M-a ajuns suprema silă. De mai bine de 4 ani stau și observ și citesc toate mizeriile și aberațiile pe care ziariști ratați (cumpărați sau aserviți unor servicii secrete), politruci de ocazie și alti deținători de instituții de presă, sau tot felul de bloggeri onaniști (care se masturbează cerebral în spațiul public) le exprima pe cale "orală" sau "manual" scrisă. Sincer mi-a cam ajuns. Voi impune acest exercițiu de sinceritate și promit să mă doară la cinci metrii în fața gării din Varșovia de cei vizați și de ceea ce numesc ei consecințe! Să-și asume fiecare acțiunile, așa cum am făcut eu dintotdeauna și cine nu a fost capabil va învăța, de voie, de nevoie. Nu încerc să promit tsunami, nici taifune, nici cutremure, nici măcar furtuni, doar promit că voi spune adevărul și că oricine ar fi acel(a) care se crede protejatul cuiva sau cel puțin al Divinității, care crede că sub acest scut poate face și spune absolut orice, se va vedea aici, în presa locală (dacă nu este loc atunci în cea națională), cu faptele și "calitățile" sale. Blogul meu se va subția la capitolul metafizic (deși voi continua să postez și acele trăiri) dar se va "îngrășa" vizibil la românisme. Amin!