trebuie…

 
caut, caut, și mă caut
de o cale de ieșire,
cel mai mare prefăcut
mi s-a-nțepenit în fire;
 
mint, zâmbesc și mă feresc
te urăsc și te iubesc,
totu’-n juru-mi făcătură,
cicatrice, bătătură,
mi s-au inserat în suflet,
nu-s speranță, mi-s doar urlet,
stau pe piele și în oase,
doruri grele care-s roase
de-acea teamă ce-am crescut,
am iubit cum am putut,
am urât cum am știut,
sunt același n-a trecut,
presupun că-s prizonier
în etern nu efemer,
mintea grea făcută-i piatră
se prăvale-n ființa toată,
cade-n hăul meu adânc,
smulge inima bătând
și din hău îmi dă dispreț,
mi-s o carne fără preț!...
 
caut, caut, și mă caut,
tu cumva mă-ngăduie,
am mințit, nu te-am urât,
ce iubesc îmi trebuie,
trebuie,
trebuie,
trebuie…