Amintirea ta...

... a devenit un reflex pavlovian cotidian;
nu aduce cu sine dureri,
nici revelații spirituale.
Mai degrabă, amintirea ta invocă lipsurile cărnii
și intrarea in paradisul schilodit al desfătărilor.
Devin tot mai uman,
mai aplecat spre păcat,
mai însetat de vicii,
un îndreptar al patimilor.

... nu poartă o vină,
ea poartă doar un nume, un chip
și nurii unei nimfe ascunse în amfora unui destin ce-mi poartă numele,
în care timpul nu a găsit un ritm,
un puls,
o viață ce merită trăită până la capăt.

... mi-a adus notorietate între semeni,
între cei aidoma mie,
dependenți de păcat;
mi se mai spune "Cel care mai are timp să aștepte!"...