E imediat decembrie iarăși
și anii nu și-au făcut treaba;
mă bântuie prin camerele încețoșate ale inimii
vânturi solare care-mi aduc chipul tău
dintr-un pretutindeni al nimănui.
Se avântă-n mine sângele,
întunericul acceptă albastrul rece al lunii
și vânturile solare
te risipesc în toată ființa mea.
E imediat decembrie
și viața prinde viață în mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu