Paradoxul ”noi”

Apuse, răpuse și duse

mi-s toate gândurile despre tine.

Mint! O clepsidră încă-mi măsoară timpul neuitării!...

Distanțe, speranțe sunt gloanțe

și ele sfărâmă scutul uitării promise.

Din nou, mint! O simplă rătăcire în amintirea ta mă poate ucide!...

Pasiunea răspune acțiunea

și-n mine odihnește legiunea osândiților la iubire.

Iarăși mint! Niciun trup nu așteaptă odihna sângelui!...

Candoare, o floare, din mare,

pentru cei ce mai sunt se ridică din valuri un soare.

O ultimă mințire! Captivă-i pe Marte o moarte!...

Un adevăr!

Orice clepsidră poate rătăci timpul osândiților la iubire

amânând exilul pe Marte!...