Alter ego (XXV)

A te iubi mi-a devenit viciu.

Excelând prin vicii

am decis că a te iubi

este viciul meu preferat.

Orice rătăcire în afara viciului meu preferat

este totuna abdicării de la viață.

Iubindu-te mă simt egalul lui Dumnezeu,

iar după modesta mea logică existențială

și câteva repere biblice,

Dumnezeu este unitatea de măsură a viciului.

Viciul meu nu e perfect,

pentru că întâmplându-te

nu a cunoscut

răbdarea,

iertarea,

uitarea…

Alter ego (XXIV)

Fericirea acceptă numai vârsta copilăriei.

Oare mă poți ierta vreodată

pentru că alături de tine am copilărit?

Femeie!, m-ai dăruit lumii bărbat,

iar bărbații sunt acceptați

doar ca amanți atemporali.

Tardiv, dar abia acum înțeleg

de ce nu ți-ai dorit niciodată

să te împlinești ca mamă:

”Ca să mă poți iubi până la capăt!..”

Alter ego (XXIII)

Trei automatisme care mă definesc:

țigara, cognacul și tu!

O legătură strânsă între ele,

fără puterea stigmatului

dar și fără puterea excluderii reciproce.

Păcat că nu curge prin mine suficient sânge

ca să-ți pot scrie despre mine…

Alter ego (XXII)

Sublimul nostru?!...

Definiția perfectă a neînțelesului lumii.

Dacă mai există vreun motiv de tristețe,

gândește-te că de pe acoperișul lumii,

înspre care mă îndrept,

noi nici nu vedeam!

Posibil să nici nu fi existat vreodată…

Alter ego (XXI)

Ca să te uit

m-am amestecat cu lumea.

Ca să-mi fii cât mai departe

m-am amestecat cu Universul.

Ca să nu-mi mai fii definitiv

m-am amestecat cu moartea.

Cât de simplu mi-ar fi fost să fiu,

dacă m-aș fi amestecat cu tine…

Alter ego (XX)

Când te-am lăsat să pleci

ți-am părăsit sufletul și trupul.

Oricâți ani și-a savurat timpul dintre noi

tu nu mi-ai părăsit niciodată gândurile,

amintirile,

respirațiile nopților de singurătate.

Deși bănuiesc că știai,

regret totuși ceva:

-         faptul că nu ți-am spus

că tu ești singurul drum

parcurs între ”a fi” și ”a nu fi”,

drumul între împlinire și renunțare…

  

Alter ego (XIX)

De dragul a ceea ce iubim

suntem capabili de orice compromis,

fără a-l înțelege,

fără a-l conștientiza.

Iubirea noastră, draga mea,

a fost ca o prostituție

la marginea unei ulițe rurale,

un deja-vu a la Topîrceanu…