Alter ego (XXXII)

 

Ne-am întâmplat!

Pentru univers am fost un accident în calea rutinei,

pentru noi o dezertare din același univers

care ne condamna.

Cum moartea le separă pe toate

eu devenit-am zid

și tu pluton de execuție.

Între noi nimeni,

nici măcar universul…

Alter ego (XXXI)

În nefericire poți avea totul:

de la agonia adulterului cu singurătatea

până la extazul supraviețuirii ei.

În iubire, de asemenea, poți avea totul:

de la extazul simbiozei organice

până la agonia iminenței sfârșitului

și apoi, din nou,

extazul supraviețuirii ei.

Dacă în oglindă,

iubirea și nefericirea sunt simetrice,

atunci care-i treaba cu fericirea?!

Cui îi folosește?...

Alter ego (XXX)

 

Cruzimea este una din practicile iubirii.

fără refuzuri nu există imbolduri,

fără respingeri nu se-ntruchipează atracții,

fără reproșuri nu există împăcare,

fără transpirații nu există clipe fecunde.

Da, știu, completându-mă ai spune:

”fără viață nu există moarte!”.

Încep să-i înțeleg pe cei care

iubind în liniște se sinucid…  

Alter ego (XXIX)

În taină mai sper în tine,

mai sper într-un noi atemporal.

Nici o taină nu rezistă înaintea glonțului și morții!

Pentru o taină amărâtă

am ajuns să rog moartea

să mă dea uitării!...

Alter ego (XXVIII)

În tine am găsit rostul vieții,

iar viața mi-a oferit motivul

căutării rostului vieții.

Acum că nu mai ești

și nu mai suntem,

viața mă întreabă

ce mai caut eu în ea?…

Alter ego (XXVII)

Cu tine am avut de ales 

între totul sau nimic.

Târziu am înțeles asta, 

mult prea târziu

ca să mai putem schimba ceva.

Am ales totul, amândoi,

ca să ne alegem

în cele din urmă

cu nimicul…

Alter ego (XXVI)

Sufletul meu?!...

Un șacal devorându-te.

Și tu iubindu-mă din resturi,

întregindu-mă…