În rutina unei zile, la lumina
ei, cu ușurință te poți ceda înșelătoriilor ăstei lumi. Vorbe mieroase și
priviri languroase întâlnești la fiece pas făcut în lumină. Cum să nu ai temeri
când femeia ți se oferă doar pentru că astfel îi dictează instinctul? Nu există
anatomie feminină indescifrabilă, există doar temerea că odată atinsă, fiece
linie a trupului îți amprentează buricele degetelor, iar linia vieții îți iasă din
palme căutându-se de natura amprentelor. Ți-ai dori să robești în visceralitatea
acelui trup, să-i fi singura vină pentru plenitudine; te simți captivul dovedit
al propriei inchiziții afective. Ți-ai da fiece respirație diavolului doar pentru
trăirea primordială. Tot ceea ce ți-a dezvăluit în închipuire lumina, în noapte
îți dorești să devină fluid și fiece îmbrățișare să dilueze acea inchiziție;
ți-e în trebuință scăparea și vrei ca sufletul să-și lepede oful în
incandescența sângelui și-a cărnii. Cum să nu-ți fie teamă, când în lumină nu ești
doar vizibil, ci ai devenit o țintă?!
Dă-mi mie Doamne păcatul adamic
și tot mie lasă-mi osânda îmblânzirii Evei ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu