duminică, 23 iunie 2019

Clipe



sunt mult prea mult ca să te mai încap
și prea puțin ca să nu mai îmi pese,
trecutul nostru e un handicap,
ne-am început în clipe ne-nțelese;

sunt mult prea șters în noaptea selenară
sau mult prea viu ca să-ți mai fiu iluzie,
păcătuiesc ca-n clipa originară,
și timpul meu din clipă își ia transfuzie.

sunt tot ce sunt, așa cum ți se-arată
și ce nu sunt păstrate-s în pustiu,
cu tine am dus o viață separată
și fără tine-n clipe, nu mă știu;

prea multe clipe să te mai încap,
niciuna pentru noaptea selenară
și inima-mi din tine n-o mai scap,
înfiptă-n coasta mea originară…

luni, 3 iunie 2019

Poem pentru cine m-ar putea iubi



Așa cum mă știu între lumi,
așa plecat din mine,
îți scriu prin versurile-antumi,
ce simt doar pentru tine;

și cum mă știu făr’ de noroc,
cântându-ți de iubire,
să te găsesc, mă vând prin troc,
mă dau despăgubire.

Și mă mai știu neterminat,
abstract contemplativ,
prin troc devin împuținat,
iubind în relativ;

dar te-aș iubi așa cum știu,
așa cum pot a face,
întregul tău promit să-ți fiu
or iadul să mă-nșface!

Îți jur că sunt așa cum sunt
și că-ți voi fi în vrere,
să te iubesc în amănunt,
prin vers sau prin tăcere;

să te iubesc nemărginit,
în locul dintre lumi,
din plus spre minus infinit
de-acum până-n postumi…