trec toate cumva peste noi

trec toate cumva peste noi,

nici nu contează ce ne mai dorim,

ne supraviețuim devenind goi,

ne-am obișnuit să suferim;

 

unde-i cel care te iubea,

unde-i cel care doar prin tine trăia,

unde-i cea care mă înțelegea,

unde-i cea care mă iubea?!

 

povestea noastră nu se mai scrie

și citim la întâmplare poveștile altora,

draga mea, iubirea noastră se prescrie,

suntem naufragiații ce și-au pierdut ancora;

 

și ne simt tot mai puțin, tot mai puțin,

mergem cu același pas sub sori și ploi,

destine în deșert și-n același declin,

trec toate cumva peste noi…

 

unde-i cel care te iubea,

unde-i cel mai nebun dintre nebuni,

de ce îmi pare că-n fiecare zi e luni,

unde-i cea care mă iubea?

 

trec toate cumva peste noi,

nici nu contează ce ne mai dorim,

între noi nimicul, nici pace nici război,

poate cumva, cândva, vom reînvăța să ne iubim…

spune-mi ceva…

 

… spune-mi orice

și ia-mă din nimicuri,

adu-mă în căi lăuntrice

sau fă-mi noi șiretlicuri;

 

… chiar dacă minți,

dar scoate-mă din mine,

că mă urăști, că mă alinți

și tot îmi e mai bine.

 

          … ce n-ai mai spus,

când e sfârșitul lumii,

că-s libertin și nesupus,

neînduplecat ca ulmii;

 

          … ce pot uita,

să nu te judec aspru,

și de-mi greșești nu ezita,

căci ceru’-i tot albastru.

 

          … să nu mă pierzi,

să nu-ți fiu amintire,

în ochii tăi senini sau verzi

mă pierd dintr-o clipire;

 

          … sau dă-mi un semn,

să am o motivație

și pune-mă să-ți jur solmen

că tu mi-ești destinație.

 

          … spune-mi ce vrei

sau fă-mă să-ți vorbesc,

să mă împart la simplul trei.

un ”tu”, un ”eu” și-un ”te iubesc!”...

 

te voi iubi

cerul știe că nu-s neajutorat

dar ce pot face?! sunt doar un om,

cu viața mea îți sunt îndatorat

să te iubesc îmi e simptom;

nimic nu pot a îți promite,

nu știu ce ne aduce mâine,

urăsc aducerile-aminte,

mai bine moartea în destine.

 

adorm purtându-ne în gânduri

și ne visez îmbrățișați,

lumina lunii din rotunduri

trădează doi amanți speriați;

ne văd pășind pe raza lunii,

oprind secunda din etern,

din noaptea aceasta suntem nunii

doi rătăciți de-al meu infern.

 

te voi iubi așa cum știu,

cu disperare ca și cum te-aș pierde,

furtuna nebună din pustiu

și briza care știe să dezmierde,

nu am nimic ce să-ți promit,

nu știu ce ne aduce mâine.

te voi iubi până la sfârșit,

te voi iubi cât cerul mă susține… 

 

așteptări…

 

cel mai greu de înfăptuit

sunt faptele care dovedesc o mare iubire,

când îți greșesc sunt bântuit

și-n mine îndoiala stârnește a inimii ciobire;

cum pot să îndrept ce-am stricat,

să-ngrop munții?! să înec sau să sec o mare?!

subiectul fiind tu îți devin predicat,

mă conjur, mă sufoc, mă prefac,

într-o rugă ce-ți cere iertare.

 

am să-ți spun o poveste:

suntem la fel; avem în genă același animal

pe care omu’-n el îl crește

așteptându-l să-i fie egal, distrugând ce-i moral;

mă uit în oglindă și îmi spun

să-ncetez să mă lupt doar cu mine,

iubindu-te mă recompun,

când tu renaști eu mă apun

și brațele tale îmi devin străine.

 

mă caut de un motiv

să mai stau, să primesc ce nu mi se cuvine,

precum un imun suspinând primitiv

îmi vine să renunț, să-mi pun sufletul pe șine,

să plătesc ce trebuie plătit

trecând prin purgatoriul ce duce la a ta iertare,

ce așteptare am de împlinit?!

să îngrop munții?!

să înec sau să sec înc-o mare?!...

îmbracă-mă mare

 

în nisipul umed urma te se șterge

valul vine, trece, lasă-n loc doar spume,

ce-i durerea, Doamne? cine s-o dezlege,

cine să mă-accepte, cine să mă-ndrume?!

 

ai plecat tăcută, umbră-n întuneric,

ți-ai ales tu calea, m-ai lipsit de șansă,

te ascund în versuri, un poem himeric,

pregătit să plece în marea cea întinsă.

 

am singurătatea, mi-o trăiesc de-atunci,

ca o serenadă surdă-n briza mării,

sunt un biet Ulise exilat pe stânci,

viața mi-e la tine și-are gustul sării;

 

în ce apa-adâncă tu mi-ai dus iubirea?!

în ce loc al umbrei ai ucis o stea?!

care-mi este calea, unde mi-e ieșirea,

cine poate Doamne, viața să-mi redea?!

 

în nisipul umed urma te se șterge

valul vine, trece, lasă-n loc doar spume,

de a ta iubire nimeni să mă lege,

marea să mă-mbrace, când îți calc pe urme…

spunându-ți ”te iubesc”…

 

… poate nu-ți este-ndeajuns

și ai dori un gest cu care te-aș convinge,

sunt păcătosul care cu a ta iubire-i uns,

mi-e suficient că mi-ești și că te pot atinge;

 

                   … poate că ție-ți pare o pedeapsă

și n-ai curaj să-mi spui ce simți și cum te doare,

cuprinde-mi tâmpla și blând așaz-o pe-a ta coapsă

și lasă gândul meu cel bun lumina să-ți coboare.

 

                   … nu pot schimba eu sensul din cuvinte,

nu te-aș minți denaturând ce știi din prima zi,

tandrețea mea lascivă mai poate să te alinte?!

din persuasiunea nopților trecute mai vrei a te trezi?!

 

                   … în noi păstrez prezentul viu,

în fapt îți spun: ”te vreau! te vreau și iar te vreau!”

cuvântul zboară, știu, și-atunci aleg să-ți scriu,

spunându-ți ”te iubesc”, întregul meu ție ți-l dau!...     

 

cincizeci

 

peste timp, în buza vârstei

jumătatea mea de veac

mă strunește-n vârful crestei,

eu cu mine să mă-mpac;

 

și nu-mi pot veni în fire,

nici nu mi-am trăit prefața,

dulce-i crunta presimțire:

”oare mi se duce viața?!”.

 

m-aș ruga de anii mei,

să mă întoarcă-n odinioară,

dar privesc în ochii mamei,

cum ne trece timpul, zboară!

 

nu stau singur în pustiu,

n-am să fug de ce-mi rămâne,

viața m-a-nvățat să fiu,

m-a hrănit cu vânt și pâine.

 

eu din vânt făcut-am ploaie

și din ploaie un descânt,

nu-i furtună să mă-ndoaie

nu-s al morții pe pământ;

 

știu! nu scap de Judecată,

nu mă tem mai mult ca alții,

nu las lumea vindecată,

dar curând vom fi ca frații.

 

versul meu mai potolit

stă pe vama dintre lumi,

n-a ucis, n-a otrăvit,

anonim între antumi.

 

mai trăiesc de-o pagină,

prelungesc cât pop popasul,

tânguirea din rugină

nu-i de clopot, mi-este glasul,

ce te-absolvă de-a ta vină

când prin viață-ți grăbești pasul…

iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

 

pierde-mi timpul căci doar timp mai am de pierdut,

iubindu-te am mers prin pace și război,

ți-am dat mai mult decât ți-aș fi cerut,

acum mi-e târziu iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

 

mi-ai fost blestemul de a iubi până la capăt,

blestem ce simt că-l voi căra și-n viața de apoi,

dar fericirea dusă până-n chin și până-n țipăt,

cu tine-aș retrăi-o iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

 

atât de diferiți dar tu ai reușit trezirea mea la viață

și inima-mi de trupu-ți simt nevoia s-o despoi,

purtată-n tine se va pierde, sangvinul tău nebun o-ngheață,

dacă ți-am fost ceva iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

 

hai vino! pierde-mi timpul și chiar și viața tu mi-o pierde,

am să-ți greșesc până la alungarea din nevoi,

e ultima noastră noapte și sângele tău îl voi fierbe,

eliberează-mi inima iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

 

destul ne-am fost ofranda, destul ne-am fost și rană,

destul ne-am înmulțit cu unu, destul ne-am împărțit la doi,

iubirea e păcatul, e spinul ascuns în coroană,

sunt slab și n-o mai pot purta, iubito, dă-mi dragostea înapoi!...

iubito, nu mi-e încă timpul!...

 

nu-mi găsesc locul, nu-mi găsesc nicio scuză

că din tot întregul, ce mi-a rămas ți-e doar chipul,

în mine sângerează al tău sânge ce m-acuză

că-n mine viața nu palpită, deși…

iubito, nu mi-e încă timpul!

 

din moarte viața mea își ia un ultim rest legitim

un curcubeu alb-negru îmi este ultim anotimpul,

te rog mai dă-ne un amurg de care să ne amintim,

răbdare am, te-aștept, l-aștept…

iubito, nu mi-e încă timpul!...

 

prudența mea îndeamnă la iertare, îndeamnă să te îngădui,

și poate-n altă viață dacă tu ai fi oceanul eu aș fi nisipul,

în tine să se adune pierdutele mele lacrimi nădăjdui,

iubirea ta de-ar fi furtuna ce-mi strivește țărmul…

iubito, tot nu mi-e încă timpul!...

 

în orice orizont posibil, ecoul încă un ”adio!” poartă,

trecutul ne-a înghițit complet, adresa ta nu-i haltă în al meu periplu,

destinul tău, destinul meu, deși posibil nu împart aceeași soartă,

să ne-amintim de ce ne împacă, căci…

iubit-o, încă nu mi-e timpul!...