Elegie (șasesprezece/a XVIa)

Cărui gest, fapt,

cărei vini ori nemulțumiri

îi datorez prezentului,

iubirea?

De ce m-ascund, iubindu-te?

Egali suntem numai în iubire!

Organic, din milă putem iubi

tot ce cuprinde nefirescul,

orgasmic, în carne putem iubi

tot ce-am regăsit

în viciile definitorii.

Vulgul tău,

castul tău,

iubindu-le deopotrivă,

se-ntâmplă în simplitatea iubirii întregului.

Gestul,

faptul,

vina ori nemulțumirea

vin din întregul tău,

întregul meu.

Simplitatea nu conține paradoxuri

și totuși,

te întreb,

mă întreb,

cărui gest, fapt,

cărei vini ori nemulțumiri,

îi datorez prezentului,

iubirea?  

Veșmânt ireparabil

 

Oricâte tăceri păstrat-am în carne

nu-s mute, nici taine de-ascuns,

cât umbra-și lasă urma-n marne

ce-i încă viu mai poate fi pătruns;

uitări purtate-n prea departe,

pe cei plecați vor ști să îi întoarne,

când moartea se teme de moarte,

ne știe tăcerea ascunsă în carne...