Dualismul jigodiilor

Ufff! Ce m-aș mai înfige în beregata universului! Simțirea îmi spune că devin pe seară ce trece tot mai apocaliptic. Disprețului i s-a urât de purtare și se cere substituit cu scârba. Zău dacă mai am răbdare cu semenii. Nu fac referire la apropiați, căci pentru ei facem din pielea dracului punte și găsim resurse suportabilității, fac referire la cei care umbresc solul degeaba. Tot soiul de netoți se exprimă mai nou în orice spațiu public, de la wc-urile publice până la televiziuni. Clar că sunt un idiot sinistru doar pentru motivul că-mi pierd și un singur minut fiind atent, dar mă simt obligat să fiu atent măcar pentru mine. Dar despre cocinile numite televiziuni, next time.

M-am procopsit cu tot felul de cunoștințe, cărora dintr-o imbecilă și naivă tendință de a fi un bun samaritean, le-am făcut varii concesii. Nu mă vindec niciodată de egalitarismul ăsta preconceput, care este în fapt premisa unei șanse curate de a-mi fi egal în toate. Zău așa dacă mă înțeleg! La ce mama naibii îmi este mie de trebuință a fi util semenilor, când ei din startul iraționalismului lor nu-și arogă nici un fel de valoare? Vremurile prezentului ne spun tot mai des, pe diferite voci și prin diferite frazări, despre mersul umanității, despre destinația sumbră pe care au impus-o ăi de sunt mai puternici. În regulă! Înțeleg că masele pot fi manipulate, că prostimea și semianalfabeții nu procesează nimic la nici un nivel, dar pentru cei care măcar au un liceu terminat (chiar dacă absolvit prin mila, incompetența și delăsarea unor dascăli) nu am nici un soi de înțelegere. Și când le sesizez expandarea intelectuală invoc prin coborâre bruscă toți sfinții și dracii, tărâmurilor celest-incerte.

Cel mai mult ”ador” prefăcătoria lor. Duplicitatea, chiar multiplicitatea teatrală mă amuză, dar până la punctul în care pentru a sublinia importanța unei suferințe (inexistente) își dau ochișori lor frumoși peste cap. Hristoșii mamii lor de penibili! Mă întreb acum, pentru că în acele momente am tendința (înfrânată și controlată) de-a da cu ei de Terra, câtă nesimțire au moștenit genetic de la primatele din arborele lor genealogic, astfel încât să-și permită a insista în a-mi jigni bunul simț și inteligența? Dacă ar aplica această atitudine doar pe mine, aș spune ”Da amice! Ești un bou patentat și meriți!”. Ei nu se lasă .... nuuuuu .... trebuie să insiste în a victimiza; sunt în stare să se dea arhangheli și să se cațere pe cruce să-l dea jos pe Hristos, nu pentru a se răstigni ei în locul lor, ci pentru a comercializa lemnul crucii!

Cu bună știință și bun simț, spun public că mi-s cam sătul!!! Nu mi-s nervos, mi-s doar scârbit! Dar ... (pentru că mereu există un dar), îmi promit mie că-i voi lumina pe toți cei care îmi vor rămâne în coaste. Le voi oferi agorele pe care le caută, dar pentru ei vor fi agorele rușinii. Pentru persoanele publice voi porni acel blog de investigații jurnalistice, iar pentru cei mici și neînsemnați le propun fără drept de revocare, toată atenția mea cuvenită pe blogul meu și pe iubitele lor platforme de socializare.

Și ca să mă explic și cu titlul, că sigur mă voi lovi de niscavai genii care înțeleg termenii dualism și duplicitar, explic și titlul. Dualismul este o concepție filozofică care consideră că la baza existenței sunt două elemente antagonice, materia și spiritul. Dualismul jigodiilor este o metaforă prin care spun că la baza existenței lor stau septicemia caracterului lor deși la intrarea lor în astă lume Divinul s-a îngrijit să fie clipa unicei candori posibile ...