marți, 27 noiembrie 2018

Alter ego (XLVIII)



După toate ce-s trecute și netrecute
am o dilemă:
să-mi păstrez sufletul sau ți-l cedez definitiv?
Obișnuit cu vulgul dulce-obscen al sufletului tău,
al meu caută împăcarea cu tine
în orice femeie.
M-a trecut prin paturi de slujnice și zeițe,
s-a întrupat în forme aidoma ție,
zămislind iluzia împlinirii întregului.
Asceza unui fals existențial
și fiece zi îmi e totuna…


Alter ego (XLVII)



E ceva în mine,
nedefinibil,
care mă ține legat de tine.
Acest mister rivalizează misterului tu,
însă vindecarea de sindromul anonimatului
și-a spus ultimul cuvânt;
căci cum altfel,
atunci când poți iubi până-n mistuirile infernului
trebui să dăruiești iubirea,
să o duci până la capătul scurtei ei existențe
ducând iubirea aproapelui
până-ntr-o monogamie fără sens?!
Ai înțeles ceva, draga mea,
sau poate ți-e suficient
să te știi iubită?!...

luni, 26 noiembrie 2018

Alter ego (XLVI)



Te-am iubit lipsit de măsură
și în mine zidit-am o bisericuță mică
în care mă închinam la sufletul tău.
De ieri, iubirea mea stă răstignită într-o rână
și din fericire
nimeni nu vine să se roage,
iar singura pietate permisă
este o nesfârșită tristețe
care răzbate dintr-o biserică mică
cu altarul într-o rână…

Alter ego (XLV)



Lasă-mă să te iubesc
cum știu,
cum pot
și cum îmi vine!
Încercarea ta de a mă disciplina prin iubire
e sortită amestecului liberului arbitru,
și cine știe mai bine decât egoul meu
să-mi exploateze slăbiciunile?
Iubirea noastră nu este pentru spectacolul lumii,
însă despărțirea noastră, da!
Dacă ai o slăbiciune pentru mine,
rogu-te,
lasă-mă să te iubesc,
cum știu,
cum pot
și cum îmi vine!...

Alter ego (XLIV)



tine am trăit viața în toate felurile ei
iar în brațele tale
inima mea
și-a urmat instinctele primare.
Rătăcirile mâinilor tale pe trupu-mi
au frământat toate iluziile puerile
de amant perfect
și săruturile tale au dat un sens
transcedentalului.
Acum, al nimănui și doar al meu,
al nimănui și doar al tău,
iau pulsul iubirii ce-și așteaptă rândul la amputare,
măsurând distanțele incerte dintre noi,
măsurând timpul
de la minus
până la plus infinit…

Alter ego (XLIII)



E imediat decembrie iarăși
și anii nu și-au făcut treaba;
mă bântuie prin camerele încețoșate ale inimii
vânturi solare care-mi aduc chipul tău
dintr-un pretutindeni al nimănui.
Se avântă-n mine sângele,
întunericul acceptă albastrul rece al lunii
și vânturile solare
te risipesc în toată ființa mea.
E imediat decembrie
și viața prinde viață în mine…

joi, 22 noiembrie 2018

Alter ego (XLII)



Am căutat în tine
tot ceea ce deja exista în mine.
Neregăsindu-mă am ales să te iubesc
și astfel
eul meu a primit și genul feminin.
La care, vorba poetului:
cu tristețe mă închin!”…

miercuri, 21 noiembrie 2018

Alter ego (XLI)



Nu mai am nimic în comun cu lumea asta.
Dacă Dumnezeu ar închipui o lume nouă
în care eu să fiu Adam,
atunci Eva ar încălca toate cele 10 porunci;
totul pentru și în numele singurătății…


Alter ego (XL)



Probabil că există o etică a iubirii,
însă ea nu este pentru noi.
Să iubești însemnă să accepți
că poți muri din dragoste,
conștientinzându-ți sinele
că poți muri pentru o iluzie.
Ce este etic în asta?!
Nimic!
În schimb estetica iubirii
creează imagini care mă deprimă…

Alter ego (XXXIX)



Iubindu-te,
trăindu-te,
păcătuindu-te,
împlinindu-te,
nu am devenit mai înțelept!
După o iubire că a noastră,
omul se convertește la credință,
eu m-am convertit la tine…

Alter ego (XXXVIII)



Din tot infinitul care te-a cuprins
m-ai ales pe mine.
Nici acum, când nu ne mai întâmplăm,
nu-mi explic alegerea ta,
cum dealtfel
nu-mi explic nici sevrajul meu.
Totuși, o scuză găsit-am pentru amândoi;
un substantiv care ne definește:
narcisismul…  

Alter ego (XXXVII)



Sunt un scriitor fără condei,
poet fără public,
filozof fără agoră;
și ciob de gând dacă aș fi,
totuși sunt!…

Alter ego (XXXVI)



Pentru mine pregătise destinul tot putregaiul viciilor,
toate dorințele carnasiene refuzate regnului animal
și blestemul acestui te iubesc
de care nu mă pot lepăda.
Cu tine destinul a fost iertător,
chiar darnic,
oferindu-ți un singur eșec:
pe mine!...
Ah, desigur!
Eu fiind doar o fractură a timpului tău aici!...


vineri, 16 noiembrie 2018

Alter ego (XXXV)



Tu ești autosugestia
prin care Dumnezeu îmi spune
”Mergi până la capătul destinului tău!”.
Oare Lui îi este indiferent
cât păcătuiesc iubindu-te?!...

Alter ego (XXXIV)



Desprins din mine
trăiesc pentru cel care nu sunt,
mă tulbur pentru ceea ce nu-mi aparține,
gândesc despre ceea ce nu există
și sper la o lume în care să mă iubești
este firescul unui răsărit
dincolo de amurguri.
Între noi distanțe care
au pus răsăritul în tine
atunci când în mine începe amurgul…

Alter ego (XXXIII)



Mi-am pierdut interesul pentru faptele bune,
pentru cavalerismul desuet,
pentru sufletele pierdute,
pentru tot îndreptarul dumnezeiesc.
Între timp, undeva în lume,
semenii noștri fac sacrificii,
salvează suflete pierdute
și se smeresc.
Dincolo de toată această rutină,
tu ce mai faci?...

Alter ego (XXXII)


 

Ne-am întâmplat!
Pentru univers am fost un accident în calea rutinei,
pentru noi o dezertare din același univers
care ne condamna.
Cum moartea le separă pe toate
eu devenit-am zid
și tu pluton de execuție.
Între noi nimeni,
nici măcar universul…

Alter ego (XXXI)



În nefericire poți avea totul:
de la agonia adulterului cu singurătatea
până la extazul supraviețuirii ei.
În iubire, de asemenea, poți avea totul:
de la extazul simbiozei organice
până la agonia iminenței sfârșitului
și apoi, din nou,
extazul supraviețuirii ei.
Dacă în oglindă,
iubirea și nefericirea sunt simetrice,
atunci care-i treaba cu fericirea?!
Cui îi folosește?...

Alter ego (XXX)


 

Cruzimea este una din practicile iubirii.
fără refuzuri nu există imbolduri,
fără respingeri nu se-ntruchipează atracții,
fără reproșuri nu există împăcare,
fără transpirații nu există clipe fecunde.
Da, știu, completându-mă ai spune:
”fără viață nu există moarte!”.
Încep să-i înțeleg pe cei care
iubind în liniște se sinucid…  

Alter ego (XXIX)



În taină mai sper în tine,
mai sper într-un noi atemporal.
Nici o taină nu rezistă înaintea glonțului și morții!
Pentru o taină amărâtă
am ajuns să rog moartea
să mă dea uitării!...


Alter ego (XXVIII)



În tine am găsit rostul vieții,
iar viața mi-a oferit motivul
căutării rostului vieții.
Acum că nu mai ești
și nu mai suntem,
viața mă întreabă
ce mai caut eu în ea?…

joi, 15 noiembrie 2018

Alter ego (XXVII)



Cu tine am avut de ales 
între totul sau nimic.
Târziu am înțeles asta, 
mult prea târziu
ca să mai putem schimba ceva.
Am ales totul, amândoi,
ca să ne alegem
în cele din urmă
cu nimicul…

marți, 13 noiembrie 2018