marți, 26 iulie 2016

Mi-ești maladie


Din toate patimile vieții,
în mine-i pusă cea mai grea,
mi-ești maladia dimineții
născută-n umbra unei stea;

din tot ce-am fost până la tine,
n-a mai rămas decât un gând
și în amiezi aceeași maladie,
te va rescrie rând cu rând.

Pe bolți s-prind amurguri sângerânde,
mi-e tot mai rău de tine și de tot
în maladia serilor flămânde
îți strig șoptind, că nu mai pot!..

Să te iubesc ca-n prima-ntrevedere,
să mă iubești ca pe-un sărut banal,
în noapte maladia-mi cere
să deslușesc misterul tău carnal;

apoi deposedat de tine,
de dimineți, amurguri și de nopți,
ucis de propria-mi maladie,
să fiu iertat de tine și de toți...

miercuri, 13 iulie 2016

Iubește-mă pentru ceea ce sunt...


                      ... pentru că eu te iubesc pe de-a-ntregul. În toiul acestei nopții le-am pus pe toate deoparte, doar pentru a-ți fi. M-am cățărat dincolo de creasta gândurilor pentru a vedea orizonturile în care mi te-am imaginat așa cum te știu, cum te simt și cum doar eu te pot avea. Nu-mi sunt de trebuință limitele cărnii tale. Ele pot aparține lumii în care trăim, însă ceea ce noi avem transcede palpabilul. Trupescul ne trece prin moleșeala mâinilor avide și ne lasă pradă poftelor unei lumi sordide în care primează fetișuri carnale, însă acestei lumi îi va lipsi mereu voluptatea spiralei sufletelor noastre. Te iubesc cu dorința devenită simțire, într-atât de intens, încât moartea însăși se compromite în izbăvirea unei efemere amintiri. Iubirea noastră în vidul ăstei lumi îl bucură pe Dumnezeu, dându-i răgaz iertărilor Lui. Ce este blestem pentru alții, pentru noi înseamnă împlinire. Te iubesc infinit mai mult decât pe mine și tu știi că eu îmi port grija, pentru a-ți fi. Nu-ți refuz tandrețea, nostalgia și melancolia, pentru că ele aduc fluiditatea pasiunii în prezentul meu sangvin. Captiv în sevrajul pasiunii, mă-ngrijesc de iubirea ce-ți port, pentru ceea ce trebuie împlinit. Flămând de tine, îți promit să nu mă îndestulez niciodată la masa noastră!...