marți, 25 septembrie 2018

Știu să iubesc!...



Știu să iubesc!
Și mai știu că tu ești conștientă de știința mea
rătăcită în iubirea ce-ți port.
Iubindu-mă
ți-ai câștigat dreptul la un răspuns.
Întreabă-mă:
Cum e să rătăcești ca o umbră a tăcerii?”…



duminică, 23 septembrie 2018

Toamna neființei



Purtând mereu un gând ascuns,
să mă înceapă-o toamnă,
tu să-mi devii un îndeajuns,
mă vindecă de-o boală;

din boala celor fără sens,
chiriași în neputință,
aruncă-mă într-un intens,
neființei dă-i ființă.

Tu iartă ce e de iertat,
condamnă-te la mine,
dacă iubirea-i un păcat,
plătesc și pentru tine;

bolnavul pare vindecat,
simți toamna cum revine?...


joi, 13 septembrie 2018

Tu, stigmat al trecutului meu…



Orice moment de liniște este în fapt
un război bine ascuns și trecut sub tăcere.
Anii petrecuți în singurătate
m-au învățat despre luciditatea din inima nebuniei
și ultimii ani, trăiți doar sub asediul liniștii,
m-au izolat într-un gând obsesiv:
În lumea aceasta nu se poate supraviețui decât iubind sau neiubind,
iar cale de mijloc nu există.”
Rătăcind pe drumul fostelor iubiri,
nu am întâlnit decât victime ale propriilor destine.
Mai ții mine? Eram în acord cum că ”sub cerul liber
mereu vom găsi noroi”.
Când te-am cunoscut eram un sălbatic,
iar iubirea ta,
sălbăticiei mele primitive,
i-a dat valențele unui alter ego.
De atunci te-am iubit și avut
prin păcatul preferat al diavolului,
mândria,
însă Dumnezeu nu mi-a oferit nici un motiv să cred în pedeapsă.
Și te întreb din departele meu:
A reușit cineva vreodată să-și îngroape inima?”.
Eu nu am reușit,
dar m-am adaptat trăirilor tale
prefăcându-mă că-ți sunt ceea ce îți dorești.
Și cum nimicul poate fi definibil prin orice și oricine,
într-un final previzibil,
te-ai dus,
m-am dus,
ne-am dus
în neundele nimicului.
A trebuit să-mi recuperez viața moment cu moment,
minut cu minut,
zi cu zi,
până am redevenit suportabil,
sau așa cum îmi spuneam dinaintea acelui împreună numit noi,
”sunt agreabilul dezagreabilului”.
În noroiul de sub cerul liber
nu e o surpriză unicul adevăr acceptat,
cum că ”doar dinaintea finalului suntem cu toții egali...”.