Adu-mă în gând și lasă cuvântul
să-mi scrie o carte poștal târzie,
în lacrima amară ce udă pământul
suspină în taină a ta agonie;
În locul căderii ambrozia răsare
trezindu-l pe Eros din vaga lui lene,
povara tristeții el vrea să ți-o care
Făcându-l să pară un biet Diogene.
În timpul așteaptă, infernul lui Dante
se cere în mine inept și perfid
în tâmple îmi sună un cântec de moarte
și tot ce-am iubit, în dor să ucid.
Paloarea petalei se-ndreaptă spre negru
și-n cartea poștală se scrie un rând,
în moarte se intră prin marșul funebru,
mi-ai scris: ”Te iubesc!Te urmez! Te ... curând!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu