Conversându-mă cu mine ... (I)

EU: Mă chinuiam să îmi iau un pahar. Sunt total izolat de realitate. De când am ajuns acasă mi-am propus să beau ceva şi nu am reușit nici măcar să beau un pahar cu apă. Nimic. Parcă aş veni din alta lume. Sunt ... Cred că dacă fac un efort de memorie nu am fost așa de ... Nici nu pot să îmi categorisesc stările. Nu am cuvinte. Sunt în imposibilitate de exprimare. Azi cred că mi-am consumat energia pentru un an de zile ca să mă păstrez în limitele normalității. Am făcut eforturi supraomenești să îmi păstrez calmul. Ar fi cam timpul să plec din presă. Să mă reorientez. Să las presa de mizerie să o facă alții, iar eu să încerc altceva. 

SUBCONȘTIENTUL: Asta e numai şi numai decizia ta ! O zi grea azi, nu? 

EU: Fără cuvinte! Ți-am spus doar, nu prea îmi găsesc cuvintele. Oricum îmi va fi foarte greu să mă odihnesc în astă noapte. Șirul evenimentelor îmi izbește cu forța unui dement zidurile transparente și vidate ale sufletului. Cred că voi sta sau voi scrie. Întreaga noapte. Dar asta numai când voi putea să mă adun. Deocamdată nu sunt capabil de prea multe. Am reușit să îmi pun ceva de băut și o cafea. Într-un final ...

SUBCONȘTIENTUL: Ar trebui să-ți fie mai bine!...

EU: Ce este bine? Ce mai poți face atunci când creezi în jurul tău o stare nedefinibilă de independență pentru tine și ceilalți, atunci când cei care îți compun anturajul se dovedesc capabili de a-și descompune malefic principiile ignorând în mod voit relațiile interumane? Ce mai poți face? Ce să mai distrugi? Ce să mai construiești? Ce să mai faci? Ce să ridici? Pe tine? Eu sunt suficient de puternic. Dar ceilalți nu sunt.

SUBCONȘTIENTUL: Așa, și ...? Ce dacă ceilalți nu sunt? Trebuie să ne facem griji pentru toți? Trebuie să fie toți salvați? Nu cred.

EU: Nu am de gând să salvez pe nimeni. Eventual, pe mine. Dacă mai am ce salva. Am suficiente lucruri la care trebuie să reflectez în această noapte.

SUBCONȘTIENTUL: Am ales salvați deoarece nu mi-a venit altceva deși știu că nu era termenul cel mai potrivit. Am receptat asta. Mă voi retrage în curând și o să te las singur.

EU: O secundă te rog. Trebuie să răspund la telefon... Am finalizat convorbirea. Suflete, ai să remarci atunci când îți va sosi timpul că mult din tot ceea ce ai creat nu reprezintă nimic. Tot ceea ce tu ai devenit va fi subiectul unei revolte generale. Toți cei cărora le acorzi un crâmpei de credit sau de afect te vor măcina! Vor mușca din tine! Se vor uni, pentru că numai așa speră să te poată îmblânzi. Să nu-i lași! Să rămâi demn. Să îți aduci aminte atunci că tot ceea ce ești și alții încearcă să distrugă este numai investiția ta în mine. În tine. În principal, investiția ta. Ceea ce alții ți-au oferit face parte din evoluția ta. Din anomaliile vieții. Un curs aberant de nefiresc și pentru tine uneori. Dar este cursul tău! Firul tău (al Ariadnei)! Cel care te va aduce înapoi în carapacea ta. Unde iți este bine, unde te poți reculege. De unde poți să iei viață. Unde găsești resursele care te mențin viabil și mai ales prezent în viața celorlalți. Cu precădere, în viața celor care și-au rupt dantura mușcând din tine. 

SUBCONȘTIENTUL: Of! Of! E destul de greu. Dar asta face diferența. Sunt atât de gol... În nici o stare. Nimic nu mi se pare dificil acum.

EU: Este doar un moment care parvine ca refulare a oboselii tale, probabil în urma superficialului efort pe care l-ai depus astăzi.

SUBCONȘTIENTUL: Superficial? Nu a fost deloc superficial. Nu! De data asta nu a fost nimic superficial. Știi, atât de naiv sunt încât am ajuns să cred că sunt ceva mai înțelept.

EU: Este indiferent dacă realizezi asta sau nu. Toți suntem mai înțelepți. Aceasta se datorează acumulărilor de peste zi, din experiențe mărunte, chiar dacă uneori este o reacție normală datorată rutinei evenimentelor. 

SUBCONȘTIENTUL: ...

EU: Nici să scriu nu reușesc. Nu credeam că îmi poate fi atât de greu să mă adun. Să lupt a scrie o idee. Azi, am rupt din mine încercând să scriu un material. Crede-mă că nici nu mai știu ce am scris.

SUBCONȘTIENTUL: Eh! Sunt în tine destule resurse, e necesară puțină voință. 

EU: Voință? Aici nu vorbim despre voință. Nu este vorba de o chestiune capitală. Vorbim doar de o superbă luptă. Surdă și nulă! Fără temei. Supremația nu se dobândește prin frustrări sau grobianism. Dar unii sunt mult prea neevoluați ca să poată înțelege ce li se întâmplă. 

SUBCONȘTIENTUL: Mă gândeam la starea în care ești acum... Îmi vorbești în continuare. Nu cred că pot să fac ceva pentru tine. Sună deplasat. Știu! Dar, pot să te ascult! 

EU: Ştiu! Şi te înţeleg! Mie nu îmi pare conversația asta un monolog. Este doar un crâmpei de conversaţie. Nu te judec. Nu am nici un motiv. Și nici nu am puterea, acum. Știu doar că îmi oferi suficient. Și asta îmi este de ajuns. 

SUBCONȘTIENTUL: Pot să-mi permit să spun că sunt lângă tine, așa cum ești și tu!?

EU: Da! Mă uit în gol, fără a-mi oferi posibilitatea să gândesc. Sunt atât de desprins de mine, încât parcă nu aș fi eu. Nu sunt doborât! Nici măcar nu pot să mă caracterizez acum. Atât de bine îmi pică paharul acesta de vinars. Mă arde peste tot! Îmi cicatrizează neputința. Mă îndeamnă la liniște. Mă cunoști doar. Știi bine că nu m-am îmbătat de mai mult de cinci ori în viața mea. Nu am fost şi nu voi fi un băutor niciodată. Dar acum simt cum coboară în mine fiecare picur. Mă încălzeşte. Mă linişteşte. Liniste!? Oare asta îmi doresc? Linişte? Niciodată nu mi-a fost de trebuință liniștea. Am căutat-o atunci când eram bulversat de multitudinea de prieteni și neprieteni care căutau companie din plictiseală. Iar eu îi acceptam din același motiv. Și liniștea nu mi-a folosit nici atunci. Nu îmi folosește nici acum. Și totuși! Este atât de bine când te întâlnește și te învăluie. Oare de ce le trebuie oamenilor liniște când ea nu la aduce decât decăderea și evadarea din rutină, acolo unde ei sunt în veșnica tendință de supraviețuire și de evoluție? Ce să facă omul cu liniştea? Nu îi ajunge starea de inconştiență din somn? Ciudat este omul. Şi Cel care l-a creat! ...

SUBCONȘTIENTUL: Cred că în urma punctelor ăstora mă voi retrage, deşi luciditatea mea vrea să rămână "conștientă". Nici nu ştiu cum să-ţi spun, să te urez. Noapte ...............

EU: … bună! Sau, noapte liniștită! Dar, la ce-mi folosește liniștea!?