luni, 28 septembrie 2020

dacă aș fi fost…


… al Arcei lemn,

te-aș fi ales pereche,

să scrijelești în mine-un semn

să-mi stai în umbra veche;

 

... un imposibil,

un hăituit de eros,

ți-aș fi un absolut posibil

perpetuu aventuros.

 

… un biet actor

ți-aș recita din mimi,

sunt pretendent și dictator,

seducția din cruzimi;

 

… al tău prezent

prezentul ce-ți ajunge,

nu-ți sunt recent,

nu-ți sunt absent.

ți-s sângele din sânge.

 

… al nimănui

și-al tău dintr-o nevoie,

prezentul ți-l agață-n cui

și-n iad tu mă-napoie;

 

…făr’ să te știu

și să-ți sărut albastrul,

un tremur venusian târziu  

sfârșitul unui astru…

 

miercuri, 23 septembrie 2020

același eu



sunt cel care are răbdare

și cel care are cuvânt,

sunt cel ce respir adorare

din doruri făcând legământ;

 

sunt cel care-ți mistuie focul

și cel ce îneacă furtuni,

sunt cel care-și riscă norocul

trăind între dor și pasiuni.

 

sunt cel care-ți mână cocorii

și toamnei îi dă ruginiu,

sunt cel ce-ți aduce toți sorii

în iriși să-ți dea cafeniu;

 

sunt cel care știe să piară

iubindu-te vesel și trist,

sunt umbra ce-ți pare ușoară

să-mi fii și să-ți fiu cât exist…

 

 

miercuri, 16 septembrie 2020

Să te iubesc



Nu există falsă senzație

atunci când iubirea-i trăire,

de-aș fi a Domnului creație

să te iubesc mi-ar fi menire;

nu cred că suferința se măsoară

și nici că geniul pustiește,

să te iubesc ca prima oară

de-i dar cu har, se dăruiește.

 

Nu-s argumente pentru toate,

nici să justifici ce iubești,

mă lupt cu lumilor armate

să te iubesc, să mă trăiești;

nici fericirea nu-i un nume

cu care să-mi botez trădarea,

îți las cuvintele postume

”să te iubesc mi-e întristarea…”

 

Nu am regrete pentru mine,

nici că mă simt naufragiat,

”să te iubesc” nu-i doar trădare,

iubindu-te… m-am plagiat!


duminică, 6 septembrie 2020

Un...



… gust în lipsă prin absență
și-o voluptate fără sens,
eros carnal - eterna indecență,
o altă zi trăită-n contrasens.
 
… șarpe mort și-o muză-ntâmplătoare,
transfigurat organic în țărână,
mă trag de viu în zona care doare
concomitent o moarte mă amână.
 
… alt revers de-al meu îmi dă frisoane
și-o nimfă oarecare licitează,
sunt judecat după șabloane
un adevăr se-nmormântează.
 
… ultim gând mai pot lăsa pe mâine,
să fug din propriile greșeli,
un rest din mine și o pâine, 
să muști, să uiți și să mă-nșeli…

 

 

vineri, 4 septembrie 2020

Poetul

 

O scenă de teatru mi-e viața,
se joacă cu demoni și sfinți,
eroul e însăși paiața,
se vinde pe-un pumn de arginți;
și dincolo de orice-ntuneric,
moral decăzut în ruină,
trăind pe conceptul homeric
mereu vinovat fără vină.
 
Pierdut într-o pată de sânge,
pozând cu un rictus mâhnit,
păcatul din carne-l ajunge,
iubește cu suflet lihnit;
se roagă sub bolta solară,
își plimbă tristețea pe-alei,
te vrea pentru-o noapte polară
sfârșită în groapa cu lei.
 
Va scrie cu gândul la tine
și muza-i devine obiect,
poetul se-ntoarce în mine,
un strop de etern în concret;
o spaimă perpetuă e viața,
ascunsă în pata de sânge,
poetul e însăși paiața
și-o piatră cu lacrimi va plânge…