Iubindu-te iubesc

Dragostea, ca și viața, trebuie să fie limitate,

altfel ne-am pierde umanitatea

și toate drepturile nescrise,

mai ales dreptul de-a iubi.

Suntem mai mult decât suma intențiilor noastre,

dar faptul că nu ne puteam anticipa ne-a făcut nesiguri.

Știam din alte vieți,

în care am iubit o singură dată,

ireversibil,

că în orice timp 
dragostea devine la rându-i cenușă.

Mă gândesc că există o pasăre Phoenix și pentru dragoste,

indiferent cât de mult suferim,

cât de mult ne cufundăm în întuneric.

Numai în întuneric ne renaștem,

iar fiecare renaștere poartă în prezentul incert

eternitatea firavă a trecutului.

Facem noi alegeri care poartă amprenta trecutului,

ajungem în oameni noi

încercând iubiri noi,

însă mereu ne odihnim 
în cea mai mare iubire - unica iubire.

Demult nu te mai caut,

pentru că știu mereu unde te găsesc.

Spune-mi: ți-e bine în mine?!...

Iubind iubindu-te

Noi doi, după întâmplarea noastră,

nemaiîntâmplându-ne,

devenit-am diformități crescute din durere. 

Știi?!... timpul ne aleargă pe toți,

iar dacă trăim destul

avem timp să ne bântuim.

Acum trecem prin viețile altora

fără să ne pese de urmări,

de ceea ce lăsăm în urma noastră.

Corpul meu păstrează amprentele tale, mirosul tău;

știu asta după cum mă primește în mijlocul ei

tagma masculină,

aceeași tagma masculină care te venerează.

Unii tânjesc după prezența ta,

alții ar ucide pentru semn de bunăvoință,

iar restul, pentru un strop din pasiunea ta,
ar alege iadul în viața de apoi.

Eu trăiesc iadul în timpul de după tine;

sunt un colecționar de suflete,

un păstrător al amintirilor lor,

un paznic la ieșirea din prezentul vieții lor lipsită de valoare.

Durerea mea are gustul cognacului sorbit de pe sânii tăi!…