Gânduri, gânduri, gânduri! Așezate în cuvinte spuse ori scrise,
ele devin istorie ...
*
În ce domină mai mult expresivitatea afectului, în
rostiri sau în măștile neprefăcute ale chipului? Dacă în momentele de agonie ne-am
acoperi fața cu mâinile, nu ar mai fi deloc trădare. Nu mai avem chip de arătat
și nici nu se aud rostirile ...
*
Iubesc și eu ceva în viața aceasta?! Aceasta-i altă
întrebare ...
*
Cărțile au și ele un destin al lor, o viață a lor. Ce
tâmpenie! Drama acestor cărți coincide cu drama umanității, doar pentru banalul
motiv că sunt scrise de oameni.
*
Suferința ne arde numai cu flacără rece. Nu găsesc nici o
altă explicație pentru care ea nu ne părăsește niciodată ...
*
Stările de plictiseală nu includ viața, altfel renunțam
demult la ea. Câte miliarde de respirații se aud inutil în același timp ...
*
Cei care vorbesc des despre încâlcelile din destinele
personale mint. Au descoperit cuvântul destin și îl folosesc doar pentru că le
sună plăcut în ureche ...
*
În orice suferință zace în ascuns o dorință. Odată deconspirată,
dorința se tranformă în dramă ...
*
Doar cine trăiește la extreme poate vorbi curajos despre
viață. Cine trăiește oscilând între ele poate vorbi argumentat doar despre răul de mare
...
*
Prin dragoste ne justificăm nevoie de sexualitate, prin
căsătorie o legitimăm ...
*
Când două suflete rănite se întâlnesc în astă lume,
vinovată nu este providența ci atracția nefericirilor ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu