luni, 13 ianuarie 2014

În agonie (II)


Dumnezeu nu se caută de vicii; este deținătorul unuia singur, creația sa favorită, omul ...
*
Dacă aș avea parte doar de autenticitatea agoniilor mele, viața mi-ar fi undeva înspre suportabil; din păcate intensitatea agoniilor mele poate fi stinsă numai cu otrava din semeni ...
*
Fiind zămislit din firescul instinctelor, mi-ar fi fost simplificată existența dacă m-aș fi păstrat în desăvârșirea zămislirii. Nu am nici o scuză pentru aderarea la rațiuni și adicția de certitudini ...
*
Între vag și van mă raportez la tine, Divinule! Vagă-mi este existența Ta și în van Te caut ...
*
Târzie mi-a fost priceperea în neputința de a iubi pe de-a-ntregul. Am renunțat la întregirea iubirii când am aflat că Tu ești iubirea. Dețin certitudinea că nimănui nu-i este cu putință a iubi ca Tine. Sunt obișnuit încă din adolescență, cu eternul refren feminin ”... tu ești al doilea ...” ...
*
Nu ție ți-a reușit nefericirea mea, ci mie ...
*
Ce-mi place? Să trăiesc la marginea lumii, doar atunci când lumea e tăcere ...
*
Când iubesc nici o jertfă nu-mi pare inutilă. Când mă ratez în iubire singurul inutil sunt eu ...
*
Dacă nu am atins totalitarismul în iubire, am ales să-l ating în refuzul ei ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu