Despre indecența unei glăsuiri

        Nu am nici un motiv să folosesc facebookul. Scuze aș găsi, câteva, dar nu schimbă cu nimic lipsa motivației. Aș fi ipocrit dacă nu aș recunoaște că în timp am găsit câțiva semeni interesanți, cu care poți lega o conversație extrem de plăcută și decentă, dar acest eveniment este o raritate pe această platformă de socializare, încât o pot trece în categoria scuze. Cu siguranță, nu pot avea pretenții de la personajele care folosesc o platformă publică, dar pot fi selectiv.

Necazul ăstor platforme/siteuri de socializare este indecența. Nu mă refer la limbajul folosit, pentru că aș fi penibil să cer alfabetizarea unei națiuni care nu-și dorește asta. Mă refer la indecența unei apariții inoportune într-o conversație, sau intercalarea într-un schimb partinic de comentarii. Clar! Mi se poate reproșa faptul că dacă am ceva de spus partinic atunci să o fac în privat, nicidecum în spațiul public; dar am o replică aici: nu cumva o postare personală, aruncată fie ea chiar în spațiul public, prin modalitatea de adresare, să îndemne la selecție? Cât de imbecil poți să fi sau deveni, să nu realizezi că ești depășit de o discuție? Citesc suficient de multe postări care-mi trezesc interesul prin îndemnul ”subversiv” la introspecție și aflu în subsolul lor numai grozăvii. Nu mă refer la pseudo-intelectualitatea minoritară, că încă mă descurc răbdător sau indiferent cu cei din acest contingent, mă refer la cei sărăci cu duhul , sau pe înțelesul majorității proști grămadă. Ce mama dracului te poate împinge să-ți dorești cu tot dinadinsul, a-mi demonstra că meriți atenția mea sau a celui/celei vizat(ă)? Între indecența unei interpelări și posibilitatea exprimării hemoroizilor care te chinuie nu aflu nici o diferență.

Mă puteți înjura cu tot patosul pe care îl regăsiți în voi, este inutil. Folosiți-vă patosul în socializările celor egali vouă, într-o repriză de sex-aventură cu cine v-ați cuplat de pe celebrele platforme (pentru a fi mai convingători), ori în rugăciunile glăsuite în taina nefirescului, nu înainte de a verifica dacă nu ați devenit urecheați, căci după cum zice proverbul ”ruga măgarului nu se urcă la cer” ...