Când nu ... (I)

Când în tine afli nimicul, practic nu mai exiști ...

*

Când ești acaparat de gânduri, nu-ți valorifici nici existența, nici ființa ...

*

Când te abandonezi ludicului, nimeni nu te mai crede ...

*

Când iubești definitoriu nimănui nu-i ești de trebuință, căci nimănui nu-i cu suportabilitate un atare simțământ ...

*

Când te bântuie gândul suicidului, nici Divinul nu te mai ascultă ...

*

Când te lepezi de sinceritate și onestitate să nu aștepți miracolul iertării ...

*

Când nu ți-ai împlinit menirea, nu se-ntâmplă eșecul; ești doar unul dintre multele accidente aparținătoare umanității ...

*

Când taci, nu înseamnă că în jurul tău toți sunt în surzenie ...

*

Când plângi nu îți irosi lacrimile; ele pot fi sursa fericirii altora ...

*

Când râzi fă-o ca și cum ai iubi, total; astfel nu vei trăi sentimentul împlinirii ...

*

Când vorbești ai în grijă să nu fi auzit; este singura cale spre lipsa erorilor, ulterior a eșecului ...