(acest concert merită studiat, ascultat, trăit metafizic)
Am avut și eu nevoi. Am avut nevoi legate de mine, de
limpezire. Am stat și am ascultat și am privit ore, zile și nopți, un concert
muzical. A fost precum o inițiere în ale altor lumi. Un univers paralel se
deschide pentru mine, un univers în care trecutul nu își mai află rostul. Nu “vorbesc” în termenii
ipocriți aferenți unui nou sau alt început, vorbesc doar despre anularea unui trecut
nefolositor acum. Sunt convins că trecutul nu-mi va da pace și se va osteni suficient
cu mine încât să mă provoace. Sunt oameni de a căror lumină și imagine nu te
poți debarasa orice ai încerca; sunt parte din tine, se hrănesc cu ceea ce
ești, ai devenit și urmăresc cu ardoarea condamnaților la viață ceea ce vei
deveni, doar pentru că pentru ei ești sursa inspirațională a unei existențe
mediocre. Mediocrii se hrănesc cu iluzii, indiferent cui aparțin aceste iluzii
și cât de mult se regăsesc în ele. Mediocrii sunt singura specie care mai caută
fericirea; nu poți face asta fără a crede în ea, fericirea.
Mi se
întâmplă și mie să mă mai surprind. Sunt pasiuni care cresc odată cu tine, în
anumite etape ale existenței. Aceste pasiuni pot deveni devastatoare fără să
conștientizezi acest lucru, iar atunci când se întâmplă poate fi mult prea
târziu. De regulă mă ocup imediat de orice imersiune într-o posibilă
apocalipsă, dar de această dată chiar m-am surprins și pe mine de cât de superficial
am fost. Siguranța de sine se poate întoarce împotriva ta uneori. Mi-am păcălit rațiunea bazându-mă pe crima înfăpuită asupra afectului, cu mult timp în urmă. Dar
sufletul se poate regenera, o tâmpenie, o scăpare a geneticii sau a
Dumnezeului. Odată ce cunoști sursa acestei pasiuni otrăvitoare, ce poți face?
Am ales extirparea sănătosului, a părții nevătămate care stă la baza bucuriei,
aș putea spune a mizantropiei nefericirii. Acest tip de reconversie a afectului
nu este indicată, pentru că nu oferă decât deja-vu-ul. Sunt semeni care caută
deja-vu-ul pentru a-și motivaționa calea visului împlinirii, dar în cazul meu
nu se aplică. Atunci când mă deconspiră o tumoare afectivă, soluția este
muzica.
O femeie poate fi frumoasă când
afli în ea o partitură muzicală care o definește. Cum uiți interpretarea ăstei
partituri când viața ta este numai o muzică? ........
continuarea în Post-comă (II)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu