Despre relativul mâine

Cei care privesc cu sau fără speranță spre un ravisant mâine sunt doar navetiști prin viață. Ce-mi este de trebuință un mâine, când încă există azi? Să ratez o trăire, o iubire ipotetică, o dramă sau un succes, sau împlinirea unui viciu pentru că pot face același lucru în acel “mâine” este însăși refuzul vieții. Urăsc deja-vu-uriile, deși viața asta nu este altceva decât repetiția searbădă a unor trăiri. Emanciparea este o minciună prin care ne motivăm acțiunile. Sunt semeni pentru care viața înseamnă un slalom printre adevăruri. Pentru ei mâine înseamnă evadarea din rațiune și plasarea ființei într-un real de conveniență. Cineva le va spune că orice minciună a fost cândva un adevăr și acesta este motivul pentru care minciuna nu este decât șansa unui scăpări temporare.

Să-ți gândești mâinele pentru a fi pozitiv este o tâmpenie. Oamenii nu mai au timp nici pentru ei, dar s-au inventat sute și mii de citate, versete și cărți care să ne manipuleze rațiunea înspre acel pozitiv existențial. Fiți liniștiți; nu mai există psihiatrii integrii, sunt doar suma controlată medicamentos a durerilor celor care au avut o poveste de spus. Psihologii sunt mai preocupați de propria lor persoană decât de binele public; dacă ar fi sinceri cu ei sau măcar și-ar asculta sinele atunci s-ar iniția în adevăr. Onestitatea și franchețea prin eleganța exprimării sunt singura utilitate omului. Nici un adevăr nu va dărâma o rațiune, o va completa.

Gândiți-vă la nopțile vii în care inclusiv voi v-ați părăsit. Sunt dureri care ne țin în viață doar prin spirit. Să te ridici din pat dimineața, după o noapte albă, să nu te recunoști în oglindă și ființa să vibreze a luptă, a sânge și răzbunare. Este doar o etapă, o continuare a acelui azi în care am intrat gândind, suferind și lăcrimând amar. Este o etapă care ne va readuce respectul față de sine și ne învață să ne prețuim mai mult. Nimeni nu va face asta mai mult decât o facem noi. In jur avem ulii, hiene și adevăruri nespuse. Bon voyage prin viață, dragilor! ...