Dintr-un curând puțin îndepărtat

Târziu în noapte. Singur. Ferestrele dorm în rând cu lumea. Un somn fără vise. Afară frig. În mine pustiu. Nu unul oarecare; este arșiță. Sub pleoape mă caut de un gând. Singurul care macină liniștea nopții. S-a cuibărit în mine într-un curând mai îndepărtat. Amorfă stare mă străbate, stare fără somn. Voi reveni …

Sunt la birou. În stânga mea monitorul. În dreapta un rând de cărți. Lângă rând, una singură. Bukowski. În rând agresivitate pentru scos greața. Yalom, Cioran, Jean-Pierre Martin și Istoria Creștină Generală. Cine sunt!? Ce-mi este de trebuință? Sunt incomplet. În surdină Lande și Russell ca să nu îmi fie atât de singur. Inutil. Sunt. Vreau să fumez. Fără cognac în astă noapte. Deschid un geam. Simt mirosul unei ierni începute într-un curând mai îndepărtat. Privesc în noapte. Ferestrele dorm în rând cu lumea. Gândul revine. Amorfa stare îmi revendică liniștea ...

În mine nu e timp de amintiri. Iubiri se agită în paginile memoriei. Nu vreau. Am de traversat un prezent. Trebuie să las gândul să-și spună păsul. Îmi vorbește despre oameni recenți. Chiar mi-i conturează. Nu sunt multe chipuri, dar între ele ești tu. Nu spui nimic. Doar mă privești. Doare. Cobor din starea de egalitate. Îmi este să fiu mic. Foarte mic. Să mă pot strecura printre căutările tale. Să fug. Pentru că doare. Nu de azi. Dintr-un curând mai îndepărtat ...

Să iubesc. Nu contează ce! Un Dumnezeu, o altă femeie, pe tine, un câine. Pasiunea se triplează-n ardoare. E aceeași. Diferă subiectul. Îmi amintesc. Acum. Când am iubit prima dată. Și atunci a durut. De atunci doare. Dintr-un curând mult prea îndepărtat ...

Suport. Mă apucă un dor nebun de mine. De tine. Tu dormi. Ferestrele dorm în rând cu tine. Un somn fără vise. Pentru tine am un gând. Mi-ar place să visezi frumos. Și visul tău să fie dintr-un curând puțin îndepărtat ...