Dacă! ...

Rogu-te nu-mi irosi timpul. M-ai sunat pentru că vrei să mă vezi, pentru că vrei să-mi spui ceva important și acum taci. Nu am venit ca să te privesc cum îți lipsește curajul. Asta o știam de foarte mult timp. Am venit pentru ca niciodată nu mi-ai fost indiferentă. Sunt foarte grăbit. Mai am atâtea și atâtea de iubit! Uite .... te ajut eu!

Dacă ești sfioasă și pură și castă îți citesc din Biblie “Cere și ți se va da!”.

Dacă ești pudibondă îți spun îmbracă-ți timiditatea în cea mai scumpă haină, cea a sincerității.

Dacă ești avară cere-mi ceva care-ți aparține și am păstrat numai pentru mine.

Dacă ești generoasă cere-mi să primesc ce ai de oferit și dacă sunt doar cuvinte.

Dacă ești o vampă cere-mi sex sau tandrețe și-ți voi oferi doar una dintre variante.

Dacă ești mama copilului meu, cere-mi pensie alimentară sau să mă implic în educația lui.

Dacă ești pata de culoare din viața mea, spune-mi să renunț la picturile de pe trupul altor femei.

Dacă ești supărată pe mine, spune-mi unde nu am greșit; restul le știu și eu.

Dacă ești fericită spune-mi că nu am nici un merit.

Dacă vei tăcută în continuare, spune-mi, ca să plec.

Dacă mai spun ceva îmi ies din minți! Am plecat. O noapte liniștită.

Mai târziu, între două orgasme aranjate din timp, mă gândeam la ea.

Dacă tăceam (îmi spuneam) poate o auzeam. Cum mă pot rătăci în noaptea din trupul unei femei îmblânzindu-i furtunile, dar să nu-mi fie cunoscut auzului nici măcar oftatul preludiului? Cum mă voi descurca, dacă te-am pierdut? ...