tu

 

un test în orb în care-i despre tine,

un ciob în care încă pot vedea,

chemarea-n iad ce mie-mi aparține

prin ultimul sărut de mi l-ai da;

și cum în toate mă încep prin tine

și nu mai am nimic de declarat,

devin o scenă a slăbiciunii-n sine

și-n mine-un tu de mine separat.

 

când taci și tu mi-aud singurătatea

și-n oase ascund perfect înc-o tristețe,

pe-un drum pierdut m-așteaptă vanitatea

ce-ți port în suflet ca să îmi înghețe;

și cum puținul îmi devine viață

ca o condiție asumată în zadar,

iubirea ta îmi poate deveni postfață

și tu din tine poți să-mi faci un dar.

 

ca să mă iert că nu pot fără tine

îmi dau timiditatea pe dispreț

și vând iluzii ofertându-mă pe mine,

un mare prefăcut la suprapreț;

și cum în mine toamna se întoarce

sigur mai este loc de-un mulțumesc,

singurătății tale ca să mă remarce

să-ți spună ”tu, încearcă: te iubesc!”.

 

un test în orb în care-i despre tine

și-n mine-un tu de mine separat,

am pus dorințe în ambele destine

și-n noi un tu ce trebuie păstrat!...