stau…

 

          … așezat la masa tăcerii

nu-ndrăznesc nici măcar un cuvânt,

mă-ncearcă, mă trece fiorul durerii,

mă-ndur, mă ridic, mă frământ;

 

          … și sărutul la poartă ți-l las,

tăcerea ascunde-un colocvial domestic,

în care pun în loc de bun rămas

o reverență în sindrom agnostic.

 

          … consternat de ce îmi ești

și-n starea mea ești muza adormită,

cenușa mea în ochii omenești

ți-ar fi ofrandă ție, Afrodită!

 

          … într-un orb cu față de copil

chiar sper să îi rezist duminicii,

iubim părtași ai pactului civil,

motiv pentru-a ne-ndrevnicii;

 

          … fără stare-n infinit,

și-n crucea nopții mă gândesc la tine,

de ce îmi ești stau sprijinit

și te conjur să-ți fie bine.

 

          … agățat de-un sărut

precum o frunză-n calea toamnei mele,

ascund o taină-n absolut,

tu să fii țărm și eu maree…