sub gânduri palide ca niște nuferi
se întoarce gândul meu acasă,
a fost în locul unde suferi
un loc cu scaun gol la masă.
sub palmele reci ca niște dale
se întărește pieptul tău,
dorința arde-n fiecare
și tot ce-i bun devine rău.
sub ochii mei stârnești războiul
mă închei la toamna ce o port,
în mine moartea încheagă sloiul,
mă mut cu tot ce nu-mi suport.
sub mine hăul se deschide
și te grăbești să-mi intri-n sânge,
un nufăr alb se sinucide
din tot ce-ți sunt să mă alunge.
sub palme reci ca niște dale
o iarnă se deschide-n tine
și firii mele feudale
îi cer să te salvez de mine.
sub mine tot se risipește,
sub tine totul n-are sens,
în noi iubirea ne-amăgește
și ne condamnă la intens…
Mi-ar plăcea să știu ce anume vã inspiră. In sinea mea sunt și eu poet, realitatea însă mă contrazice. Din nou, mă inclin.
RăspundețiȘtergere