ești adăpostul meu din noapte
prin mii de gânduri îți vorbesc,
o umbra nud topită-n în șoapte,
nu pot decât să te iubesc;
întruchiparea voluptății
motivul ca să mă trăiesc,
sărutul dulce-al zeității
nu pot decât să te iubesc.
lumina blândă a dimineții
un chip în zi să mă-nsoțesc,
dau jurământ fidelității,
nu pot decât să te iubesc;
ești echivocul din trăire
și ce-mi doresc din omenesc,
secretul din dezlănțuire
nu pot decât să te iubesc.
emoția vie din privire
senzația din ”mă îndrăgostesc”,
ești sursa mea de uluire
nu pot decât să te iubesc;
ești un poem al rătăcirii,
în tine versul îl găsesc,
ești definiția fericirii,
nu pot decât să te iubesc.
ești șansa mea la amăgire,
ispita către îndrăznesc
să fim eternă contopire,
nu pot decât să te iubesc;
ești poarta mea spre nemurire
în moarte toate mă grăbesc,
un preambul spre strihăstrire
nu pot decât să te iubesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu