draga mea!, doresc să-ți spun
”timpul nostru a trecut”,
mă gândesc să îți propun
să desfacem ce-am făcut;
este timpul împărțirii,
să împărțim ce n-are preț
este timpul despărțirii,
deci păstrează-mă-n dispreț.
nu mai cer Divinității,
nici măcar o simplă zi,
nu am simțul proprietății,
nu-mi doresc ca să-mi mai fii!
pentru tot ce-am fost odată
te-aș ruga ca să mă ierți,
viața noastră înnodată
n-are loc între coperți;
deci, ce-avem de împărțit?!
poate doar o amintire,
însă sunt prea amorțit
și am sufletu-n smintire;
du-te-n drumul tău, iubire,
eu cu minus mă descurc,
între noi deosebire,
tu cobori și eu mă urc.
poate mă v-ajunge timpul
când din drumu-mi mă opresc,
retrăindu-ți anotimpul,
retrăindu-mi ”te iubesc!”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu