nu mă-ntreba de ce nu-ți pot răspunde,
nu insista pentru ce știi deja,
un colț de lume să mă pot ascunde
îmi e de-ajuns ca să te pot uita;
trebuie să-ți fi părut pierdut,
la fel de nemișcat și rece
lăsând un gol în așternut
și un trecut ce ne petrece.
ce pot să-ți spun de unde sunt,
nimicuri sumbre, împotriviri?!
sunt tot lucid dar mai cărunt,
un chip în umbra ultimei priviri;
și toate au același gust,
nimic să te mai recomande,
e toamnă-n mine și îngust,
iubitele îmi sunt ofrande.
nu mă-ntreba de ce nu-ți pot răspunde,
tu știi deja că-ți sunt un imposibil,
sunt peste tot și în niciunde
iubind tăcut și insensibil…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu