închid ochii și nu te mai văd!
nu te mai simt și singur am pornit
pe drumul în care mă lepăd
de trecutul în care ne-am întâlnit.
închid ochii și îmi închid lumea!
nici vocile care te doreau nu mai sunt;
în inima ta, inima mea nu se odihnea
și acest adevăr trebuia să-l înfrunt.
nopți întregi, întinși inimă lângă inimă,
mână în mână, mângâieri suprapuse
și totuși iubirea mea fără sinonimă
captivă-i în gesturi de tine supuse.
am încercat să te fac să mă iubești!
am încercat să mă păstrez lângă tine,
dar am eșuat în a-ți dori să ne fericești
crezând că iubirea mea ți se cuvine.
doar pentru că iubindu-te e un firesc
și e altă nedormire-n dimineață,
voi face ce trebuie, mă opresc
și-n mine rutina iubirii de tine se dezvață.
închid ochii și nu te mai văd!
nu te mai simt și celălalt eu, cel pe care nu-l știi,
se oferă pe drumul în care de tine mă lepăd,
pentru că știu că undeva, cândva, cineva,
mă va iubi!...
Adevărat! Dacă vă consolează, eu vă iubesc deja.
RăspundețiȘtergere