numele tău

 

am dat numele tău fiecărei străzi

și fiecărei umbre care ne-a urmărit pașii,

care ne-a ascultat în tăcere gândurile,

fiind singura dovadă că exiști.

am dat numele tău fiecărei case în care am intrat

sperând că voi fi mai bun,

mai împlinit, mai aproape de cel pe care îl iubeai.

am dat numele tău fiecărui bordel

pe care l-am frecventat

căutând retrăirea desfrâului asumat,

dar vezi tu, iubirea de cumpărat

include doar obscenitatea gesturilor frivole.

am dat numele tău fiecărei iubiri

în care te-am reîntruchipat,

visând la nopți cu bune vești

când luna plină,

cu multele ei brațe luminoase,

îți fura sufletul

ca să mi-l aducă.

am dat numele tău fiecărui sărut întâmplat,

provocat sau asumat,

sărutul tău fiind singura intimitate

dusă până la capăt,

de gest, de sfârșit de drum.

am dat numele tău fiecărei amintiri,

doar pentru că ești singura amintire

pe care sufletul mi-o permite,

singura amintire dinaintea căreia rațiunea

se recunoaște neputincioasă.

vezi tu, dacă am fi ajuns acolo,

la locul și timpul

în care ți-aș fi cerut să-mi porți numele,

acum toate acestea ar fi purtat… numele meu!