am nevoie de un suflet…

…

nu care știe-a mă-nțelege,

nici care poate a mă culege.

să-i fiu motiv să mă renege;

 

…

nu pentru a mă reabilita,

nici pentru a mă reanima,

să-i fiu motiv de-a mă uita.

 

….

nu pentru-a-i fi singurătate,

nici pentru-a-i fi o jumătate,

să încropim banalitate;

 

….

nu pentru-a mă-mplini estetic,

nici pentru compromis poetic,

sau un motiv de-a-mi fi profetic.

 

…

nu pentru o iubire absurdă,

nici pentru substitut la ură,

să-i fiu destin la cotitură;

 

…

nu pentru-a ne iubi ermetic,

exces de material genetic,

un substantiv pentru frenetic.

 

…

nu să-i devin veche manta

și să mă poarte-n vremea rea,

motiv ca să renunț la ea;

…

nici pentru-a-i fi o evidență,

în stadiu-ascuns o dependență

și în final, o imprudență.

 

…

nu pentru-a-mi da anatomie

și-o inimă în anemie,

deces pe-o palmă de hârtie;

 

…

nu să-i devin anomalie,

să ne iubim în cochilie,

iluzia să-i devin familie.

 

…

nu ca să-l posed sălbatic,

nici să ne luăm un an sabatic,

să-i fiu Adamul inițiatic;

 

…

nici pentru-o altă agonie,

pentru un ort să-i fiu simbrie

și să sfârșim în nebunie.

 

….

să-mi fie drag, să îl trăiesc,

de boala mea să-l îngrijesc,

să îl alung, să îl robesc,

mă rabde când îl chinuiesc,

să-mi steie viu’ într-un firesc,

o recidivă-n ”te iubesc!”…