sunt un poem

 

dă-mi prima literă ce-ți vine

și îți voi fi primul cuvânt,

te voi iubi cum se cuvine

cuvântul-mi va fi jurământ;

 

apoi cuvântu-napoiază-mi

să pot a-ți fi și primul vers,

te voi iubi cu tot cu patimi,

sublimul meu i-un univers.

 

păstrează-ți versul și dă-mi altul

din univers să-ți fac o strofă,

din mine-n tine face saltul

un suflet viu, în stare-amorfă;

 

dă-mi strofa să-ți devin poem

să te complic, să te-ntregesc,

ești argumentul meu suprem

din declarația ”te iubesc!”.

 

sunt un poem pornit din tine

sunt un poem ce doare-n mine,

sunt un poem dintr-un lumesc

în care pot să te-ntregesc;

zilnic spunându-ți ”te iubesc!”

mă recompun, să nu-ți greșesc!…